Ultimele dezacorduri politice dintre Victor Ponta şi Crin Antonescu nu fac altceva decât să scoată la iveală drumul înfundat spre care se îndreaptă liderul PNL. E clar că ambii politicieni sunt îndreptăţiţi de interesul propriu în opţiunile lor. Victor Ponta vrea să-şi cultive statutul de lider, are nevoie de ceva timp pentru asta, iar alegerile unde PSD-ul se va prezenta ca favorit sunt momentul cel mai propice pentru a da lovitura.


Dincolo, Crin Antonescu vrea o mare coaliţie PSD-PNL-UDMR care să propună un premier. Însă puţini îşi pot imagina că scenariul unei mari coaliţii ar mai duce la o suspendare a preşedintelui şi la mult visatele prezidenţiale de către liderul PNL. La ce scădere de popularitate are Băsescu acum s-ar putea să accepte şi să evite suspendarea. Nici Crin Antonescu nu crede foarte tare în varianta sa, dar o face mai mult obligat de orgoliul de-a ţine mâna pe volan până la sfârşitul traseului său politic. Scenariul lui Crin Antonescu e mai mult un vis despre sine însuşi într-o ipostază fericită, de fapt singura avantajoasă, pentru că ipostazele reale nu-i sunt deloc favorabile. Crin Antonescu trăieşte încă senzaţia după semisuccesul de anul trecut, că mai poate să o facă o dată, din păcate pentru el pista pe care a alergat anul trecut e închisă acum, iar pe pista nouă aleargă piloţi mai tineri, gen Ponta, care vin puternic din spate. Se înţelege că succesul lui Antonescu de anul trecut a fost unul conjunctural. Calitatea slabă a lui Geoană, şi umană, şi politică, a făcut din Crin instrumentul principal de luptă anti Băsescu. A luat voturi de la PDL, de la nehotărâţi şi le-a aruncat în curtea lui Geoană, numai că acesta nu era acasă, era la Vântu. Dar asta a fost. În privinţa voturilor adunate anul trecut de Antonescu, multe din ele n-au venit de la nişte votanţi PNL, ci mai degrabă anti Băsescu. Atunci PSD-ul venea şifonat după un parteneriat cu PDL, plus handicapul unui lider propriu slab, date care l-au adus pe Crin pe post de primadonă. Aşa că PNL chiar dacă acum apare după PSD în sondaje nu va putea smulge prea multe voturi nici de la PDL, nici de la PSD datorită hemafroditismului politic prestat de liderul liberal şi a avântului luat de PSD care va polariza puternic electoratul. Problema e că anii trec şi fata nu se mai mărită, liberalii având şanse mari să nu prindă guvernarea nici în 2012, când PSD poate obţine un scor confortabil pentru o mică majoritate alături de UDMR şi minorităţi. Orgoliul lui Crin Antonescu de-a discuta de la egal la egal cu PSD-ul va tinde să devină unul ridicol în circumstanţele respective. Aşa vor apărea şi problemele din interior când mulţi îi vor reproşa neparticiparea la guvernare alături de PDL. Dar deşi ar fi fost mai oportun pentru PNL să prindă câţiva ani buni de guvernare, pentru că după ce face opoziţie alături de stânga până în 2012, are toate şansele să o facă alături de dreapta mai apoi, din punctul de vedere al personajului politic, Crin Antonescu, ar fi fost imposibil. Intrat prea tare într-un război de imagine cu Traian Băsescu, o apropiere la guvernare acum l-ar discredita politic, iar pe de altă parte refuzul de orgoliu al guvernării înseamnă o şansă ratată care poate nu va mai surâde prea devreme PNL-ului. Pe oriunde ar lua-o intră-n fundătură.

Iar raportat la Victor Ponta, Crin Antonescu e în situaţia celui care şi-a tras ultimul glonţ şi suferă pe margine văzând că vine altul să tragă la ţintă. Nu se poate împrieteni nici cu ţinta acum, după ce o vânase, dar nu-l poate accepta nici pe noul ţintaş capabil poate să facă ce n-a reuşit el. Până la urmă preferă să-şi conserve imaginea şi orgoliul propriu chiar dacă asta dăunează şi intereselor pragmatice de partid. El nu s-a suprapus niciodată cu partidul, iar distanţa dintre el şi acesta va creşte cu timpul. Într-un fel el îşi va termina kilometrajul politic parcurgând până la capăt distanţa spre fundătura drumului.

Dar să nu-l plângem şi să nu vedem o dramă de erou shakespearean, că nu e cazul. Pentru Crin Antonescu tot ce i s-a întâmplat politic e mai mult decât ar fi visat vreodată. Dacă n-ar fi fost scos din joben anul trecut ar fi rămas acelaşi parlamentar chiulangiu cu breton a la Mireille Mathieu încă vreo douăzeci de ani şi cel mult un ilustru autor de declaraţii politice răzleţe întinse pe două coli A4. Aşa că probabil nu dileme hamletiene îl chinuie atunci când pendulează între consilieri pigmei şi Bruxelles, principala filială PNL de organizat pentru Crin, pentru a-şi vizita consoarta, rubensiana preoteasă a liberalismului.


Probabil că dispar dilemele existenţiale politice şi atunci când se întâlneşte cu naşul mare, Dinu Patriciu, căruia îi datorează cota politică, dar şi capitalul necesar pentru a nu părea ridicol ca simplu lefegiu între atâţia patroni ce bântuie prin PNL. Dar dacă prosperitatea privată e la adăpost, balonul politic nu are răbdare, la fel ca şi timpul, atunci când începe să se dezumfle.