Un răspuns tranşant (categoric) la această întrebare este dificil de formulat, fără a apela la definiţiile lingvistice şi de teoria economică privind conceptele de colonie, putere colonială, independenţă economică şi suveranitate.

Conform DEX, colonia este un teritoriu, o regiune sau o ţară lipsită de suveranitate, adică de autoritatea supremă - în interiorul hotarelor sale, de atributul inalienabil (incontestabil) şi indivizibil (de neîmpărţit cu nimeni) al statului, de supremaţia puterii de stat şi de independenţa în relaţiile cu alte state. Politica colonială este definită de o acţiune de asuprire şi subjugare economică, politică şi naţională, prin care se urmăreşte obţinerea de materii prime ieftine, de forţă de muncă ieftină, de pieţe de desfacere pentru produsele ţărilor dezvoltate, investiţii în ramurile cele mai profitabile, ocolind ramurile mai puţin profitabile. Independenţa economică a unei ţări este acea situaţie economică care îi permite acesteia să dispună liber şi suveran de resursele sale naţionale (materiale, umane, financiare etc) să stăpânească toate pârghiile economice (sistemul de preţuri, fiscal, de credit şi bugetar, comerţul interior şi exterior etc.) să păstreze în interiorul ţării avuţia naţională şi să închidă orice poartă de trecere a acesteia peste hotarele sale, să asigure dezvoltarea economică potrivit intereselor naţionale şi să-şi aleagă singură calea dezvoltării social-economice şi politice, fără niciun amestec din afară. Independenţa economică (şi politică) a unei ţări este reflectată prin gradul de dezvoltare a forţelor de producţie, prin structura economiei, prin predominarea ramurilor producătoare, prin libertatea de mişcare în cadrul diviziunii internaţionale a muncii, respectiv prin libertatea de a face schimburi comerciale echivalente pe piaţa externă, prin libertatea şi puterea de decizie a forţelor politice privind direcţia şi căile dezvoltării economice, în interesul naţiunii, astfel încât să iasă din starea de anexă, de dependenţă şi de vasalitate faţă de cei care decid soarta ţărilor sărace, cărora îşi permit să le impună politici economice inadecvate, care şi-au dovedit ineficacitatea, decalajul economic adâncindu-se şi mai mult, lucru exprimat prin raportul dintre produsul intern brut pe locuitor, prin valoarea producţiei industriale pe locuitor, prin ponderea ramurilor productive în economie, prin veniturile salariale, prin condiţiile de viaţă, de igienă, de sănătate şi de educaţie oferite cetăţenilor proprii etc. Datorită schimburilor comerciale externe neechivalente (export de materii prime ieftine, cu valoare adaugată mare) balanţele comerciale şi de plăţi ale ţărilor slab dezvoltate sunt, de regulă, deficitare, acestea trebuind să apeleze la credite externe, astfel că ţările dezvoltate şi instituţiile financiar-bancare internaţionale storc după ele sume uriaşe sub formă de dobânzi. Posibilităţile reduse de acumulare datorate printre altele şi repatrierii masive a profiturilor în ţările de origine fac ca starea de înapoiere economică să se menţină în continuare, iar consolidarea independenţei economice să devină un orizont tot mai îndepărtat. O formă mascată a colonialismului (neocolonialismului) de mărire a dependenţei economice o constituie aşa-zisele "ajutoare" acordate ţărilor sărace, cu scopul (ascuns) de a-şi menţine controlul asupra economiei acestora şi de a obţine unele privilegii ca: reducerea sau renunţarea la schimburile comerciale cu ţările concurente, cumpărarea anumitor mărfuri şi armament, asigurarea accesului liber al unor anumite capitaluri străine; dezvoltatea numai a acelor ramuri ale economiei care să nu le facă concurenţă; pătrunderea şi participarea numai pe pieţele externe impuse de ele, menţinerea la putere a unor „guverne-marionetă" şi şefi de state, care să le susţină interesele; concesiunile pe perioade mari care vizează, de regulă, terenuri bogate în zăcăminte naturale; frânarea dezvoltării sectorului de stat pentru a nu le leza interesele; amplasarea de baze militare pe teritoriul lor; inventarea şi insinuarea iminenţei unor pericole externe etc. Fără pretenţia unei tratări excesive a acestei probleme, apreciem că cititorii acestor rânduri pot răspunde singuri la întrebarea din titlu: "Este România o colonie?".