Cu apromaximativ doi ani în urmă, cu ocazia aniversării a 50 de ani de la înfiinţarea Universităţii din Oradea şi a primei Facultăţi de Filologie din acest vechi centru de cultură umanistă, am publicat în cotidianul Crişana din 26 martie 2013 un articol intitulat Avangarda filologică.

Încă din Antichitatea târzie (400 e.n.), de la Nunta lui Mercur cu Filologia de Marţianus Capella, teoriticianul artelor liberale, demne de omul liber, studiilor umaniste, poeticii şi retoricii li se acorda o bine meritată atenţie. Recent, Senatul universităţii a lansat în dezbaterea comunităţii academice orădene un plan de eficientizare şi optimizare structurală a Universităţii, ce se impunea cu necesitate şi rapiditate. Pentru a veni în întâmpinarea acestui deziderat, am considerat că este oportun să prezint, pe scurt, cu dovezi verificabile, pe site-ul Camerei Deputaţilor şi din arhiva personală, ce demersuri concrete am făcut pentru salvarea specializărilor duble de la Facultăţile de Filologie.

Făceam parte din Comisia de învăţământ a Camerei Deputaţilor de când au început demersurile pentru integrarea învăţământului românesc în spaţiul european al cunoaşterii. Prin semnarea Declaraţiei de la Bologna, încă din 1999, aşa-numitul proces de la Bologna urmărea integrarea şi armonizarea învăţământului superior din statele membre pe sisteme mai transparente, iniţial pe două, apoi pe trei cicluri; introducerea unui sistem de credite acumulabile şi transferabile; mobilitatea studenţilor, profesorilor şi cercetătorilor, cooperarea în asigurarea calităţii. Angajamentele asumate au fost reglementate prin Hotărâri de Guvern, Ordine ale Ministerului de resort, legi. Legea nr. 288/2004 reglementează organizarea studiilor universitare pe trei cicluri, respectiv studii universitare de licenţă, masterat şi doctorat. Prin Hotărârea de Guvern nr. 88/2005, domeniile fundamentale ale ştiinţei, artei şi culturii au fost reduse la 15, după clasificarea UNESCO, iar domeniile de studii universitare de licenţă s-au limitat la 79, din câte erau în momentul acela, dintre care 11 din domeniul medical, reglementate sectorial, respectiv general. Specializările duble, chiar din acelaşi domeniu, au fost desfiinţate. Sceptic în legătură cu organizarea învăţământului superior românesc pe trei cicluri (unele masterate şi doctorate sunt preocupate şi astăzi mai mult de achiziţii financiare, decât de competenţe suplimentare şi de aprofundare), am insistat în Comisia de învăţământ, ca măcar provizoriu, licenţa în domeniul fundamental de ştiinţe umaniste să fie de patru ani, dar n-am reuşit, fiindcă cei de la socio-umane eram în minoritate, studiile inginereşti, în schimb, au rămas de patru ani, numai fiindcă majoritatea hotărâtoare, preşedintele comisiei, ministrul, alţi susţinători ai Guvernului erau ingineri sau profesori de politehnică.

Am încercat atunci să salvăm măcar dubla specializare în filologie. M-am adresat decanului Facultăţii de Limba şi literatura română a Universităţii din Bucureşti, prof. univ. dr. Liviu Papadima, cu rugămintea să organizeze o întâlnire cu toţi decanii de la Litere din ţară, la care să facem Ministerului propuneri corespunzătoare, înainte ca Guvernul să stabilească nomenclatorul domeniilor fundamentale de studii şi specializări. La întâlnirea din 8 iunie 2004 am alcătuit o convenţie, semnată de către toţi decanii prezenţi, în care am stipulat, printre altele, că dubla specializare (A+B, cu pondere egală în certificare) constituie principiul fundamental de organizare a învăţământului universitar filologic. Aplicarea acestui principiu are numeroase avantaje: corespunde tradiţiilor şi tendinţelor actuale din învăţământul european şi românesc; asigură studenţilor un set de competenţe şi cunoştinţe indispensabile unei pregătiri filologice temeinice; asigură absolvenţilor posibilităţi sporite de încadrare pe piaţa muncii, inclusiv pe piaţa europeană; asigură o dublă calificare la costuri scăzute.

Structura curriculară preconiza, pentru licenţă, 180 de credite în 3 ani de studiu cu discipline de specialitate A+B; discipline transversale (Lingvistică generală, Teoria literaturii, Literatură comparată, Estetică sau Filosofie); discipline opţionale (de aprofundare); pregătire psihopedagogică şi didactică facultativă, aceasta putând fi efectuată atât în timpul celor trei ani de studiu, cât şi după certificare. Am propus atunci şi creşterea coeficientului de finanţare pe student, dar în învăţământul filologic, din păcate, indicele de referinţă 1 a rămas până astăzi la nivelul cel mai scăzut.

Convenţia a fost semnată de toţi decanii prezenţi, printre care cu funcţii didactice şi abrevierile de atunci, regretatul conf. dr. Andrei Bodiu de la Universitatea „Transilvania" din Braşov; prof. dr. Alexandra Cornilescu, Facultatea de Limbi Străine a Universităţii din Bucureşti; conf. dr. Liviu Papadima, Universitatea din Bucureşti; prof. dr. Mircea Muthu, Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj; conf. dr. Adina Ciugureanu, Universitatea "Ovidius" din Constanţa; conf. dr. Cristiana Teodorescu, Universitatea din Craiova; prof. dr. Nicolae Ioana, Universitatea "Dunărea de Jos", Galaţi; prof. dr. Iulian Popescu, Universitatea "A.I. Cuza", Iaşi; prof. dr. Maria Ţenchea, Universitatea de Vest, Timişoara. Între timp au mai intrat cu probleme de catedră profesorii Dan Grigorescu şi fostul decan Dan Horia Mazilu, coleg cu mine la Facultatea de limbi slave, Limbă şi literatura română a Universităţii din Bucureşti. Păstrez această listă cu semnături şi cărţi amicale de vizită, o spun fără falsă modestie, ca pe o arhivă afectivă a devotamentului meu filologic.

S-a făcut atunci şi propunerea ca domeniul nostru de studii umaniste să se numească simplu Limbă şi literatură cu două specializări: Limba şi literatura română1 şi Limba şi literatura modernă2, cu precizarea la subsol, în dreptul indicelui 1, Se adaugă şi în combinaţie cu o limbă străină şi la indice 2, Se adaugă în combinaţie cu o altă limbă modernă, pentru a da posibilitatea combinării oficiale şi legale a limbii şi literaturii române cu o limbă străină, şi a unei limbi moderne cu o altă limbă modernă. Hotărârile de Guvern nr. 88/2005 şi nr. 916/2005 au apărut cu formulările propuse de noi şi sunt perfect funcţionabile până astăzi. Încercam să conştientizăm încă de atunci că limba modernă şi informatica nici nu ar trebui considerate specializări duble, ci instrumente de lucru indispensabile oricărei specializări. Între timp, românii s-au dezmeticit şi noua Lege a Educaţiei naţionale nr. 1/2011, art. 150 (6) dă posibilitatea senatelor universitare să înfiinţeze orice dublă specializare, respectând procedeul de autorizare şi acreditare legală.

Quod erat demonstrandum. Iată ceea ce trebuia demonstrat şi cred că am reuşit să fac acest lucru în favoarea eficientizării şi restructurării raţionale, europene a Universităţii din Oradea.