Stimate domnule primar,

În calitate de orădean doresc să îmi exprim dezacordul faţă de proiectul de înlocuire a Podului de Pontoane cu un pod rutier. Îl cunosc şi îl respect pe arhitectul care în anul 1982 a propus construirea unui pod rutier în zona Podului de pontoane, prin urmare nu consider că susţinerea acestui proiect e cauzată neapărat de rea-voinţă. Consider însă că realizarea lui acum ar fi o eroare, de aceea primăria trebuie să îl abandoneze. Dacă în anul 1982 acest pod ar fi fost poate folositor, în anul 2010, când în Oradea există alte trei poduri rutiere cu 4 benzi de circulaţie, iar Podul Densuşianu va fi şi el dublat la 4 benzi, construcţia acestui pod nu se mai impune, împotriva acestui proiect vorbind mai multe considerente pe care le prezint pe scurt.



Dintre argumentele ce ţin de protecţia mediului, voi puncta doar două chestiuni. Se spune că va fi afectată doar o mică suprafaţă de spaţii verzi şi că vor fi tăiaţi doar puţini copaci, acest lucru fiind compensat prin „plantări masive" de arbori, după cum promite municipalitatea.



Conform datelor furnizate de Consiliul European de Arboricultură (http://www.eac-arboriculture.com) şi preluate timp de câteva săptămâni chiar de portalul primăriei Oradea, pentru a compensa pe termen scurt pierderea beneficiilor aduse de un singur arbore matur din mediul urban care a fost tăiat e nevoie uneori de plantarea a sute de puieţi cu coroana de aproximativ un metru cub!

Apoi, mediul nu se rezumă doar la spaţiile verzi. Un habitat nu e doar o sumă de arbori şi de metri pătraţi de iarbă, ci e un întreg. Oamenii nu se pot bucura de un parc dacă prin el se circulă cu maşina, aşa cum o pădure prin care se circulă cu 4x4 sau cu ATV-ul se goleşte de animale. Porţiunea de mal dintre Podul Decebal şi Podul Densuşianu, cu o lungime de aproximativ un kilometru şi jumate, e un ecosistem important pentru locuitorii din zonă, a cărui funcţionalitate se pierde în mare măsură dacă ar fi divizat de un pod rutier. Să nu uităm că un ecosistem e important nu doar dacă acolo trăiesc specii de melci sau de broscuţe protejate de lege, ci şi dacă el are o funcţie de relaxare sau de sănătate pentru oameni. Pe acel mal al Crişului, cu trotuarul accidentat şi nereparat de multă vreme, cu parapeţii căzuţi în apă, vin sportivi şi simpli cetăţeni din toate părţile oraşului pentru a alerga. Sute de familii din zonă, copii şi adulţi se bucură de o oază de linişte, iar faptul că această oază de linişte există, în timp ce alte zone sunt aglomerate şi gălăgioase nu trebuie să stârnească dorinţa de a o distruge, deoarece e un atu al întregului oraş. Cu banii pe care primăria vrea să îi investească în acest pod se poate amenaja malul Crişului ca loc de agrement, cu un câştig atât pentru locuitori, cât şi pentru economia oraşului.



Se susţine că un nou pod rutier e necesar pentru a fluidiza circulaţia. E un fals argument. Sunt oraşe cu o populaţie mult mai mare ca a Oradiei, străbătute de fluvii, care au un număr mic de poduri rutiere şi totuşi au un trafic auto mult mai fluent ca Oradea.

În Belgrad, capitala Serbiei, la 1,55 milioane de locuitori sunt doar 5 poduri rutiere peste Dunăre şi râul Sava. În Bratislava, capitala Slovaciei, la 427.000 de locuitori sunt doar 4 poduri rutiere peste Dunăre. În Viena, capitala Austriei, în care trăiesc aproape 2 milioane de locuitori, există 20 poduri peste cele două braţe ale Dunării, din care doar 5 sunt rutiere, iar 11 sunt destinate exclusiv pietonilor şi bicicliştilor. Cu toate acestea, traficul în Viena e foarte fluent datorită sincronizării semafoarelor, a transportului în comun excelent şi a drumurilor fără gropi. Cum se pot descurca oare aceste capitale cu doar maximum 5 poduri rutiere peste Dunăre, iar Oradea nu se poate descurca, la o populaţie de 200.000 de locuitori, cu 4 poduri rutiere cu câte 4 benzi? Experienţa unor ţări mai civilizate arată că lumea trebuie încurajată să folosească mijloacele de transport în comun şi mersul pe jos, pentru a reduce traficul şi poluarea. Ameliorarea transportului public are efecte mult mai consistente în ceea ce priveşte normalizarea traficului decât orice construcţie de poduri şi şosele rapide în oraşe. Cunoaşteţi desigur cazul Seul-ului, capitala Coreei de Sud, în care, după ce s-a intubat râul Cheonggye Cheon şi a fost construită pe el o autostradă, traficul nu s-a fluidizat, ci s-a intensificat, astfel că primăria a decis desfiinţarea acelei autostrăzi şi renaturarea râului, care a fost transformat în plămânul verde al oraşului, un punct de atracţie pentru sute de mii de coreeni şi de turişti.


Pentru că fluidizarea traficului e totuşi un aspect important, menţionez că, înainte de a construi un pod rutier între alte două poduri rutiere aflate la doar un kilometru şi jumătate distanţă unul de altul, există alte măsuri mult mai la îndemână, care costă mai puţin, dar sunt ignorate în mod paradoxal de administraţia locală. Printre acestea menţionez: sincronizarea semafoarelor, liberalizarea intersecţiilor şi asfaltarea de calitate a străzilor. Angajaţii primăriei Oradea ar trebui să înveţe cum se sincronizează semafoarele de la colegii lor din Debreţin, cu care administraţia locală are legături intense. Dacă ungurii reuşesc să sincronizeze mai mult de 10 semafoare succesive în Debreţin, cu puţină bunăvoinţă ar putea fi sincronizate şi 5 semafoare pe Bulevardul Decebal. Traficul e îngreunat în zona respectivă şi de intersecţia Străzii Tudor Vladimirescu cu Bulevardul Decebal, care nu e liberalizată. În toată Europa, de la Debreţin la Bruxelles, intersecţiile importante sunt liberalizate, adică în momentul în care maşinile au verde pe un sens de circulaţie, ele pot merge în faţă, la stânga şi la dreapta, iar pietonii de pe partea dreapta a drumului traversează şi ei (eventual cu o uşoară decalare). Acest lucru se repetă la intervale regulate pentru toate sensurile de circulaţie dintr-o intersecţie. Oare ceea ce funcţionează în Europa nu ar putea funcţiona şi la noi? De ce să trebuiască să intri pe Strada W. Shakespeare când vrei să vii de la Podul Decebal spre centru, blocând circulaţia pe Tudor Vladimirescu? De ce, venind dinspre Calea Aradului, nu poţi să virezi la stânga pe Tudor Vladimirescu, ci trebuie să mergi întâi în centru sau să faci o manevră ilegală? Nu cumva actuala reglementare a acestei intersecţii e o piedică în calea fluidizării traficului?



Aş dori să mă refer şi la aspectul oportunităţii acestui proiect, a cărui utilitate e îndoielnică şi care produce pierderi pentru mediu şi disconfort pentru locuitorii din zonă. Administraţia publică e datoare să acţioneze în acord cu priorităţile comunităţii locale, dat fiind că lucrează cu bani publici, adică bani care au fost sau vor fi plătiţi de populaţie. Se spune că un nou pod rutier plasat între Podul Dacia şi Podul Densuşianu va scurta timpul de deplasare între Calea Aradului şi Bulevardul Dacia. Câtă lume se deplasează în mod regulat pe acest traseu, în comparaţie cu traseele ce duc spre centru? Ce obiective se află pe străzile Sovata, Fagului şi Carpaţi, pentru a dori cineva din Ioşia să ajungă acolo cât mai repede, zi de zi? Traseul rapid care ni se propune (Calea Aradului, Sala Sporturilor, Strada Carpaţi) se termină la restaurantul Colors, la 300 de metri de Bulevardul Decebal. Pentru o scurtătură de 300 de metri, merită să investim atât de mulţi bani şi să producem atât de mult disconfort?

Se spune că podul propus va uni mai rapid Ioşia de Rogerius. O bună parte a cartierului Ioşia se află însă, ca nivel al infrastructurii, în urma celor mai sărace sate din Bihor. Pe multe străzi lipseşte canalizarea, iar oamenii îşi strică maşinile pe drumurile neasfaltate. Înainte de a uni Ioşia cu Rogerius, primăria ar trebui să facă eforturi să unească Ioşia sau Velenţa cu oraşul.

Avem în Oradea sute de străzi care nu pot fi salubrizate deoarece nu sunt asfaltate. Orădenii din cartierele Oncea sau Iorga se chinuie să ajungă în oraş pe drumuri desfundate, iar salvarea şi taxiurile nu urcă pe anumite străzi din Podgoria. În comparaţie cu aceste probleme şi multe altele, rapiditatea traversării Crişului între terenul de fotbal 5x5 şi magazinul Nova Euro de pe Sovata e doar un moft şi prin urmare o gravă eroare a municipalităţii.


Municipalităţile de oriunde ar fi ele nu au dreptul să implementeze proiecte împotriva voinţei propriilor contribuabili. Aş dori să amintesc că în urmă cu câţiva ani municipalitatea vieneză a vrut să extindă pe mai multe benzi şoseaua care uneşte zona Kagran de Lobau, o zonă idilică de pe malul stâng al Dunării. Locuitorii din Lobau, printre ei fiind şi angajaţi ai poliţiei rutiere din Viena (Rainer C. şi Anette H.), marea majoritate şoferi, au cerut primăriei să nu facă acest lucru, ci să îmbunătăţească transportul în comun din zonă, iar primăria a abandonat proiectul şoselei rapide, extinzând linia metroului U1 până în Lobau. În calitate de contribuabil şi locuitor al Oradiei vă solicit, domnule primar, să abandonaţi şi dumneavoastră acest proiect care nu face bine oraşului. Dacă era necesar, sunt sigur că l-aţi fi menţionat în programul dumneavoastră electoral, dar în primăvara lui 2008 aţi vorbit doar despre dublarea podului Densuşianu ca măsură necesară de fluidizare a traficului. Mai mult, în strategia de dezvoltare a oraşului, realizată de specialiştii dumneavoastră de la Direcţia Tehnică şi Direcţia de Dezvoltare, strategie care a fost supusă dezbaterii publice în aprilie 2009, nu s-a vorbit despre un nou pod rutier în această zonă, ci s-a spus doar că primăria va reabilita podul de pontoane ca pod pietonal.



Sunteţi primar, domnule Ilie Bolojan, nu datorită bannerelor şi articolelor publicate în ziare în campania electorală, ci datorită faptului că zeci de mii de orădeni, dezamăgiţi, disperaţi şi scârbiţi de un anume fel de a face administraţie în interes privat, şi-au pus speranţele în dumneavoastră şi v-au acordat încrederea şi votul. Prin urmare aveţi obligaţia să îi ascultaţi pe orădeni şi nu aveţi dreptul să acţionaţi împotriva voinţei lor, chiar şi atunci când vi se pare că aceia care contestă un proiect al municipalităţii sunt o minoritate şi poate greşesc.