În opinia noastră, stabilirea cu o precizie acribilă a colegiilor uninominale, raportat la numărul real al populaţiei, respectiv a numărului de parlamentari care pot fi aleşi legal în Parlament, număr care nu poate fi depăşit, este de principiu determinant faţă de algoritmul principiului reprezentării proporţionale prevăzut de actuala lege.

Principiul algoritmului redistribuirii proporţionale, impus cu nerespectarea normelor de reprezentare legală, a generat un parlament supradimensionat, ceea ce este ilegal şi contrar literei şi spiritului legii. Iar caracterul imoral al menţinerii în lege a unui principiu care majorează substanţial numărul parlamentarilor şi permite accederea în Parlament a candidaţilor de pe locurile 2-3, în dauna ocupantului primului loc, nu poate fi justificat de nereprezentarea unei părţi a electoratului, cum s-a susţinut, mai cu seamă că la alegerile locale din 2012 s-a reuşit aplicarea cu succes a principiului alegerii prin vot uninominal „pur".

În argumentarea susţinerilor de mai sus, cu titlu comparativ, menţionăm prioritatea pe care o au tratatele internaţionale şi dreptul Uniunii Europene în raport cu dreptul naţional. Tot aşa şi în sistemul nostru de drept funcţionează, de la începuturile sale,  principiul conform căruia numai ce este moral poate să fie legal. Ca reglementare legală relevantă în acest sens, vom evoca numai dispoziţiile art. 5 din fostul şi art. 11 din actualul Cod civil.

Constatarea rezultatelor alegerilor se face potrivit cap. 11 din lege, care reglementează întreaga procedură în două articole. Art. 47 clarifică procedura stabilirii îndeplinirii pragului electoral, urmează art. 48 (care se întinde pe patru pagini), în care este reglementat algoritmul redistriburii proporţionale pe colegii uninominale, regulă care excede voinţei exprimate prin vot de alegătorii din colegiu. Dacă au votat un parlamentar cu peste 50%, este posibil să mai platească unul rezultat din algoritm. În schimb, dacă au acordat numai 49% din voturi unui candidat, cu certitudine că le va fi validat unul din cei de pe locurile 2-3, chiar cu un număr nesemnificativ de voturi. Algoritmul are două etape, prima, la nivel de colegii şi judeţe şi ultima, la nivel naţional.

Numai că dispoziţiile legale complică situaţia de fapt. Astfel, după prevederile alin. 9, conform carora "(9) în fiecare colegiu uninominal pentru Camera Deputaţilor, respectiv Senat, se atribuie un singur mandat de deputat, respectiv de senator", prin alin. 15, din pag. 4 al aceluiaşi articol, se derogă de la două dispoziţii imperative ale legii: alin. 9 de mai sus şi art. 5 privind normele de reprezentare, prevăzându-se că: "Mandatele se alocă suplimentar candidaţilor competitorilor electorali respectivi cel mai bine plasaţi", "prin creşterea corespunzătoare a numărului de mandate din circumscripţia electorală respectivă şi prin excepţie de la prevederile alin.(9)"(dar nu şi prin derogare de la normele de reprezentare stabilite de art. 5).

Aceste derogări politicianiste au intervenit în condiţiile în care numărul populaţiei la care se raportează normele de reprezentare nu are nici o legatură cu realitatea de la data alegerilor. Pentru că, după ce la alin. 2 al art. 5 din lege sunt stabilite cu precizie normele de reprezentare de 70, respectiv 160 de mii, la alin. 4 al aceluiaşi articol se prevede că "numărul locuitorilor care se ia în calcul este cel rezultat în urma ultimului recensământ al populaţiei, publicat de INS".

Opinăm că este greşită această dispoziţie legală fiind inadmisibilă menţinerea ei, în primul rând din considerentul că Recensămintele se organizează o dată la 10 ani, timp în care indicatorii demografici înregistreaza modificări semnificative sau chiar dramatice, cum s-a întâmplat în perioada de referinţă. Pe de altă parte, avem experienţa celui mai recent şi controversat recensămât, cel din 2011, pentru care s-au cheltuit 50 de mil. euro din bani publici şi ale cărui rezultate definitive se vor publica în 2013, după aproape doi ani de când a avut loc. Atunci nu vor mai avea nici o legatură cu realitatea concretă, fiind depăşite.

Cu toate acestea, în anul 2012 INS a publicat datele provizorii ale numărului populaţiei de la recensământul din 2011, care în mod categoric nu vor înregistra diferenţe semnificative, nu a existat voinţă politică de raportare la realitate, ci, dimpotrivă, clasa politică, mai cu seamă perdanţii intraţi pe uşa din dos, a fost interesată în menţinerea şi aplicarea acestei legi strâmbe, astfel că populaţia luată în calcul este cea din 2002, când era cu 14% mai mare.

 Efectele impunerii algoritmului împotriva unor dispoziţii legale nu se puteau produce sau menţine fără complicitatea clasei politice, care s-a solidarizat în fapt, tacit, anterior alegerilor şi explicit după, pentru consacrarea juridică a unor rezultate ilegale şi imorale. Măcar dacă funcţionarea uriaşului legislativ se va realiza fără cheltuieli suplimentare, aşa cum s-a promis. (va urma)

Nicolae Sălăjean