Obişnuiţi să ne uităm doar în ograda noastră, nu mai vedem dincolo de zare şi aşa ajungem să-i înţelegem pe cei care vorbesc de "excepţionalismul" românesc. La asta contribuie şi cantitatea enormă de circ intern, în paralel cu decuplarea de la problemele Europei şi tot ce înseamnă tematică externă.

Singura şansă de-a vedea cine suntem, e de a privi şi la ce fac ceilalţi. Iar din păcate, asta ne arată dezbrăcaţi de orice închipuiri. Spre exemplu, nu mai departe în Cehia, un miliardar, un fel de mogul de-al lor, Karel Janecek, a iniţiat un demers de suspendare a preşedintelui  Vaclav Klaus. A reuşit  printr-o campanie publică în toată ţara şi convingând parlamentarii de a vota pentru suspendare. Motivul suspendării îl reprezintă ordinul de amnistie a preşedintelui în cazul mai multor corupţi. Faptul că ne-ar fi greu să vedem aşa ceva în România e dovedit de experienţa noastră a suspendării, care a pornit tocmai pentru că sistemul a primit o lovitură din partea justiţiei, iar penalii s-au unit în cuget şi simţiri. Şi la noi umblă unii parlamentari cu proiecte de lege vizând graţierea şi amnistierea condamnaţilor. Cu diferenţa că în cazul lor mogulii sunt susţinători şi nu potrivnici. De ştiut că amnistia presupune curăţirea cazierului pentru foştii  condamnaţi, adică revirginarea mafiotului în speţă. În tot acest timp, o altă ţară putred de coruptă, cea mai coruptă din Europa, Grecia, care a şi colapsat economic, s-a trezit din morţi şi a pornit o cruciadă împotriva corupţiei  extrem de dură. A căzut, până acum, capul fostului primar al Salonicului, care pentru delapidare, a primit închisoare pe viaţă. Recent şi fostul ministru al Apărării din perioada 1996-2000, a fost condamnat la opt ani de închisoare pentru declararea incorectă a veniturilor. Lista oficialilor condamnaţi sau anchetaţi e mai lungă. Şi aici, comparând cu situaţia de la noi, putem vedea o diferenţă  importantă. Pedepsele pentru corupţie tind la noi spre limita lor inferioară. Nu prea vedem nici sentinţe de 8-10 ani, ca să nu mai vorbim de cum ar trebui să sune adevăratele pedepse pentru corupţie, 20-25 de ani, mergând până la închisoare pe viaţă. Dar toate acestea nu sunt doar sacrificii simbolice. Miza lor e economia, aşa cum o spune şi Costas Bakouris, directorul Transparency International -  Grecia, care declară un adevăr valabil şi pentru alte state: "Într-o mare măsură, viitorul economic al Greciei depinde nu doar de planurile de salvare, ci şi pe cât de bine luptă împotriva corupţiei. Mita, evaziunea fiscală şi o serie de alte greşeli au contribuit la actuala criză cu care se confruntă  Grecia şi ameninţă să blocheze orice drum economic pe care ţara îl va lua în viitor ". Să ne aducem aminte ce proteste ample erau în Grecia, cu milioane de participanţi, şi multe aveau o tentă anti-europeană, iar acum s-au pus pe tăiat şi spânzurat corupţi, pricepând în al doisprezecelea ceas, că răul e în ograda lor. În bătălia pe justiţie stă tot motivul rupturii de valorile UE. Dacă n-ar fi deranjul la adresa penalilor, nimeni n-ar mai cârti la adresa Europei. Marii mafioţi au devenit şi marii naţionalişti, dar evident doar ca propagandă. Nici unii dintre aceştia nu sunt naţionalişti când ar trebui să fie. În faţa secuilor şi a extremismului maghiar riposta e palidă, iar politicienii noştri sunt concesivi şi capitularzi. Dar dincolo de toate, e bine de ştiut că atât puterea actuală, cât şi cele viitoare nu vor scăpa de monitorizarea europeană, iar altă direcţie decât cea europeană nu există.