De toate are parte poporul în ţara asta, de televiziuni, de politicieni, de milionari, vedete cu mâna mereu la prohab, dar iată că acum are şi-un partid, Partidul Poporului. Cel care a distrus în bună măsură gazetăria în România, Dan Diaconescu, atacă şi politica. E adevărat că aici succesul nu e garantat de simplul circ, de aceea în afară de boschetari reciclaţi şi lipitori nu se va înghesui nimeni să voteze "cioaca". Drept e că nici aceştia nu sunt chiar puţini. Oricum ar fi, nu e întâmplător faptul că, de un an şi jumătate, partidul n-a primit undă verde, şi abia acum, în ajun de an electoral, iachtul lui Dan Diaconescu e lansat la apă. Orice procent în plus va fi hotărâtor anul viitor, aşa că formaţiuni ca ale lui Dan Diaconescu, Becali sau Mişcarea Populară, de care se tot vorbeşte, au clar ca scop crearea unui pol oponent USL-ului. Un fel de simulacru de alianţă. E oarecum binevenită şi pentru putere această intrare în agenda electorală. În felul acesta se vor mai rări puţin dezbaterile economice şi întrebările incomode vizând neputinţa executivului. Din acest punct de vedere, actualii conducători sunt mai mult decât mioritici, se merge cu Boc până la capăt, nu se mai poate schimba nimic, mărirea TVA-ului, deşi e recunoscută ca fiind o mare greşeală, rămâne aşa. Prin urmare, austeritate şi atât, fără măsuri de stimulare a sectorului privat, eventual o goană puerilă după bula de aur de la Roşia Montana, şi în rest aceeaşi postură comună adoptată de mai toţi conducătorii români post decembrişti, care concomitent cu exercitarea funcţiei sunt mari analişti ai propriului dezastru. Desigur că acest dezastru nu este asumat, de exemplu aflăm de la şeful statului că  vinovaţii pentru criză sunt ţările occidentale care au creat statul asistenţial ca o contrabalansare la comunism. Observaţie interesantă, şi chiar pertinentă, dar parcă e mai bine să o faci după ce ţi-ai început călătoria pe vapor în jurul lumii, fumându-ţi pipa la pupa şi meditând la valurile zbuciumate ale istoriei. Dar probabil că acest rol de filozof politic va fi jucat cel mai bine de proaspăt eliberatul din funcţie, domn Lăzăroiu, care atunci când nu va mai fi la putere va putea strânge într-un volum tot ce-a debitat pe perioada mandatelor sale, asta ca bilanţ al muncii sale. În rest, pe alte paliere, reuşim să ne dăm cu stângul în dreptul în manieră proverbială. Deşi nu sunt dovezi, şi nici nu vor fi, acum îi atacăm pe olandezi la lalele pentru că s-au opus intrării noastre în Schengen. Oricât te-ai forţa să mai ai un ton patriotic, nu poţi să nu înţelegi reticenţa altor state faţă de corupţia vămilor româneşti, iar că ele funcţionează când vor muşchii politici o dovedeşte şi penibila interceptare de lalele bacteriene. Măcar dacă plantam noi lalele pe Arena Naţională şi îi întâmpinam ospitalier pe francezi şi tot ieşeam mai onorabil decât cu cârtiţele tradiţionale. Dar cârtiţa la cârtiţă trage, aşa că baronul Oprişan trebuia mulţumit pentru susţinerea din campanie, de alde primarul de pomană al Capitalei. Dar nu numai prin gesturi de genul acesta dovedim că putem fi laleaua neagră a Europei, şahul mat la rege, dacă tot n-a putut fi lovită "regina" vămilor, a ieşit de minune. Una este să ai opinii anti regalitate şi altceva e să duci într-o ranchiună derizorie relaţia cu un personaj important al istoriei noastre. Având în vedere toate acestea şi faptul că se tot vorbeşte prin Apus de Statele Unite ale Europei, ne putem întreba, oare cine va mai vrea să ne unim în condiţiile în care dovedim că suntem un pericol permanent pentru oricine intră în contact cu noi.