Este fudulă şi se ţine de mână cu incompetenţa. Deşi se plânge des că nu este cunoscută de destui oameni, va găsi întotdeauna adepţi care să leşine de admiraţie în faţa ei. Are oroare de anonimat, dă din coate să fie în prin plan, este îngâmfată şi lipsită de maniere. Se înmulţeşte şi trăieşte numai între oameni, precum păduchii laţi. Dacă oamenii proşti mor şi ei, vorba lui nenea Iancu Caragiale, prostia rămâne.

Pe lângă excelenţa militară şi capacitatea de a dicta două scrisori deodată, Napoleon scotea şi vorbe de duh cu seninătatea unui geniu. Nimeni nu ştie dacă a fost sincer, sau doar ironic, ori ambele deodată, atunci când a spus că prostia nu este un handicap în politică. Cert este că a nimerit-o: la fel pe vremea lui, aşişderea în vremea noastră. Agramaţi şi trântori, şireţi şi profitori, neamuri cu cine trebuie şi incompetenţi notorii, sunt mulţi paraziţii ce căpuşează organismul de stat. Sunt de neatins, pentru că deasupra lor planează protector, precum scuturile magnetice ale navetei Enterprise, mâna protectorilor politici. Iar să protejezi căpuşele care storc vlaga din boii care trag căruţa se cheamă prostie şi ticăloşie. În urmă cu ceva vreme s-a anunţat că o şcoală a fost amendată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru că a format clase de elită. Adică, a selectat într-o clasă elevii de aceeaşi vârstă buni la matematică, pentru a stimula astfel performanţa. O chestiune logică şi de bun simţ: avem copii dotaţi şi inteligenţi, îi strângem la un loc şi cu acea clasă se va lucra brici. Câţiva părinţi s-au supărat şi au reclamat situaţia. Este alegerea lor, dar de aici şi până la a amenda o şcoală pentru discriminare este cale lungă. De fapt, trepăduşii cu discriminarea au sancţionat tocmai dorinţa de a face performanţă. În logica căpuşelor ce împart amenzi, nu este discriminat un copil genial la matematică, pus în clasă cu unii de valoare scăzută, care abia trec clasa? Ce va face acel copil şi părinţii lui pentru a-şi valorifica talentul? Îl va da la medidaţii, iar la ora de matematică în clasă, copilul se va plicitise de moarte şi, lucrul cel mai important, va pierde timpul. Niciun profesor de pe planeta aceasta nu poate face minuni în 50 de minute cu copii diferiţi, ca aptitudini şi talent. Dacă în Germania, Franţa sau Anglia se poate, la noi, zdrang cu amenda. Prostie şi ticăloşie?! Acelaşi Consiliu împarte amenzi cu nemiluita ziarelor şi televiziunilor care relatează despre fapte comise de infractorii ţigani sau cerşetorii romi din străinătate, pe motiv de discriminare, dar închide ochii la manifestul nazist publicat în Salonta şi Baia Mare, prin care ungurii erau sfătuiţi să nu se căsătorească cu românii, să îşi păstreze puritatea sângelui - şi asta nu-i discriminare. Prostie şi ticăloşie?! Săptămâna trecută scriam despre taxa 007 din acciza la benzină, acea buturugă mică ce a răsturnat roaba bugetului şi căldăruşa cu gălbiori de la FMI. Preşedintele moşier cu credit preferenţial de la stat o ţine pe a lui, iar pisicul copiuţă îl zgârie cu comisia de anchetă, dar nu renunţă la taxă. De fapt, eu cred că niciunuia nu-i pasă de popor. Pe preşedinte îl intereseză doar să hărţuiască Guvernul, iar pe premier să adune cât mai mulţi bani de la plătitorii de taxe, pentru a-şi asigura bugetul pentru plăţi sociale şi cadouri electorale. Poporul să se descurce, dar mai întâi să plătească. Şi taman în ziua votării bugetului, Guvernul ne prezintă harta viitoarelor autostrăzi ale patriei. Acu', avem vreo 400 de km din petice, iar pe harta Europei, în spaţiul carpato-danubiano-pontic, semnele cele mai frecvente de autostrăzi sunt "drum înfundat". Ei bine, dacă în douăj' de ani şi ceva s-a construit în ritm de melc, în cinci ani, când România Mare şi Ciuntită va prinde suta, vom avea peste o mie de kilometri! Un plan cincinal de care şi nea' Nicu ar fi mândru. Eu nu cred că şoferii români vor zburda prea curând pe autostrăzi precum mieii lui Berbecali pe păşunile Armatei. Prea se fură, încă, fără perdea. Naţia asta încă nu şi-a pierdut meteahna ce era să-l trimită la balamuc pe Carol I, înainte de a-şi face coroana din oţelul tunurilor de la Plevna: se mişcă lent, construieşte greu şi dărâmă repede. Şi nu mai cred dintr-un motiv pe care l-a oferit chiar specialistul care a întocmit harta cu oraşele legate de autostrăzi: printre ele, "oraşul Sălaj". Prostie?! Cine nu crede să verifice harta publicată de Crişana în ediţia de miercuri, 4 decembrie. De proşti putem scăpa, dar cu greu. De prostie, trebuie să ne resemnăm, vom trăi cu ea pe aceeaşi planetă atâta vreme cât vor exista oameni. S-a resemnat chiar înţeleptul Einstein atunci când a constatat că doar două lucruri sunt infinite: universul şi prostia umană. De primul aspect nu era sigur.