Cele patru partide parlamentare de opoziţie din Republica Moldova au decis formarea unei coaliţii care va deţine majoritatea în Parlament. Acordul de sâmbătă este al doilea pas spre înlăturarea comuniştilor de la putere după votul de la alegerile anticipate. Calea spre democraţie rămâne, însă, fragilă şi sinuoasă.

Opoziţia de la Chişinău a trecut atât testul încrederii electorale, cât şi pe acela de maturitate, al depăşirii orgoliilor şi divergenţelor pentru alcătuirea unei majorităţi parlamentare. Numele noii coaliţii - "Alianţa pentru Integrarea Europeană" - vorbeşte de la sine despre orientarea asumată curajos într-o societate profund divizată, în care Rusia este farul ce luminează bătuta pe loc a unei mase sărace şi îndoctrinate, dar şi într-un context internaţional cel puţin confuz, dacă nu chiar ostil reaşezării geopolitice a Moldovei cu faţa către Occident.
De la cele 60 de mandate obţinute în alegerile legislative din 5 aprilie - cu unul mai puţin decât impune Constituţia pentru desemnarea în Parlament a şefului statului - comuniştii au ajuns, în urma anticipatelor din 29 iulie, la 48 de deputaţi, faţă de cei 53 cât însumează Partidul Liberal Democrat, Partidul Liberal, Partidul Democrat şi Alianţa "Moldova Noastră". Decisivă în constituirea acestei majorităţi a fost orientarea spre opoziţia liberală a lui Marian Lupu, fostul preşedinte comunist al Parlamentului, care, la începutul lunii iunie, a părăsit tabăra preşedintelui Vladimir Voronin pentru a-şi fonda propria formaţiune politică. Partidul Democrat a obţinut 13 mandate parlamentare, din care foarte probabil 12 sunt cele pierdute de Partidul Comuniştilor. Adunate, voturile comuniştilor şi ale social-democraţilor ar fi exact necesarul pentru alegerea viitorului preşedinte al republicii. Iată, însă, că, în pofida temerilor existente, Lupu s-a alăturat coaliţiei democratice şi există speranţa că va reuşi să atragă voturile a minim opt deputaţi comunişti, pentru ca Opoziţia să obţină şefia statului, poziţie pentru care Marian Lupu este, de altfel, cel mai bine plasat pretendent.
În cazul unui eşec - de luat în calcul după nereuşita comuniştilor de a obţine "votul de aur" din rândurile Opoziţiei, după alegerile din 5 aprilie - marja de mişcare a noii majorităţi rămâne redusă. Ea va putea să-l desemneze pe preşedintele Parlamentului, dar riscă să nu poată accede la guvernare. Conform Constituţiei, şeful statului este cel care propune Legislativului premierul. Există posibilitatea ca Voronin să încredinţeze formarea Executivului propriului partid, chiar dacă minoritar, ceea ce ar duce la prelungirea crizei politice şi la noi alegeri anticipate, care nu mai pot fi organizate decât peste un an. Aşadar, implicit, o prelungire a mandatului lui Voronin şi al actualului guvern până în 2010.
E o variantă de luat serios în calcul, având în vedere cât de hotărâţi s-au arătat comuniştii să păstreze puterea pe care o deţin de opt ani, inclusiv cu preţul diversiunilor şi al reprimării protestelor de stradă din aprilie. Un alt scenariu, avansat în aceste zile de prestigioasa revistă "Time", evocând iminenţa dispariţiei ultimului regim de tip sovietic din Europa, ia în calcul posibilitatea alegerii unei personalităţi neutre în fruntea statului, în urma unor negocieri ce ar putea determina şi retragerea lui Voronin din viaţa politică, în schimbul unei imunităţi informale pentru faptele din perioada în care s-a aflat la putere, de tipul celei oferite, la vremea lor, lui Elţin şi Sevardnadze.
Dar lupta politică internă nu este decât unul din factorii ce vor influenţa evoluţia entităţii de peste Prut. Câtă vreme alegătorii au încredinţat formaţiunilor necomuniste doar o majoritate firavă, speranţa democratizării riscă să fie stinsă rapid de suflarea rece de la Răsărit. Pentru că nici în varianta preluării guvernării, partidele democratice, silite să dea piept cu o realitate socio-economică dezastruoasă, nu vor face, în absenţa suportului occidental masiv, altceva decât să creeze terenul revenirii în forţă a comuniştilor. Iar acest sprijin e puţin probabil de teama Moscovei.

Un proverb african spune că atunci când se înfruntă doi elefanţi, iarba suferă; când aceiaşi elefanţi fac dragoste, iarba suferă de asemenea. Şi, din păcate, prin iarba de peste Prut rătăceşte doar umbra zimbrului de odinioară...