Criza economică poate fi asemănată cu o tumoare ascunsă în organism. Nu se vede, dar erodează şi slăbeşte trupul. Dacă nu sunt luate măsuri urgente, tumoarea ucide organismul. La fel şi criza. Dacă mediul politic nu ştie sau este incapabil să trateze "boala", criza economică poate duce la colapsul unui stat, la sărăcirea populaţiei, la convulsii sociale, haos, revolte populare şi chiar la război.

Pe vreme de criză, specialiştii în economie sunt de acord că trebuie luate urgent măsuri de austeritate. Trebuie strânsă cureaua. Şi primii care trebuie să renunţe la privilegii sunt clasa politică şi întregul aparat de stat, de la ministere şi agenţii până la primăriile comunale. Or chiar şi un profan în economie poate observa cu uşurinţă că sistemul bugetar este cel mai puţin afectat de criză. "Mai bine la stat", constată aproape tot salariatul care îşi simte ameninţat locul de muncă. Degeaba a ameninţat premierul Emil Boc cu reducerea agenţiilor, scăderea salariilor în unele cazuri, căci cheltuielile bugetare se menţin la un nivel uriaş. Cazul "ministreselor" Ritzi şi Udrea, precum şi al primarului de Constanţa, Radu Mazăre, care au cheltuit sume enorme din banii publici pentru a-şi cumpăra imagine este elocvent. Administraţia centrală a statului, autorităţile locale şi clasa politică sunt cele care trebuie să ajute mediul de afaceri să supravieţuiască. Altă cale de a ieşi din criză nu există. Din păcate, a devenit notoriu modul în care acţionează ele: doar în interes propriu sau de grup, ghidându-se după principiul: "mie ce-mi pică?" Şi în Bihor, lucrurile se derulează după acelaşi scenariu. Nimic nu se mişcă, dacă nu "pică ceva" în buzunarul care trebuie. În Oradea, parcurile industriale visate de primarul Ilie Bolojan sunt extraordinare numai pe hârtie, iar investitorii se încăpăţânează să ocolească oraşul. Întreg judeţul parcă e o zonă calamitată, cu semne de ciumă pe porţile de intrare, de niciun investitor nu îi mai calcă pragul. Şi de ce ar veni investitori noi în Bihor, ce i-ar determina să finanţeze afaceri? Cu ce i-ar putea momi oare administraţia judeţeană?
Bunăoară, un oraş precum Şteiul, aflat la pământ după prăbuşirea industriei socialiste moştenite, are norocul nesperat de a primi un statut special, atrăgător pentru agenţii economici care ar fi investit aici. Sunt create noi locuri de muncă, pulsul economic al zonei este reactivat, în mare parte datorită imenselor investiţii din domeniul industriei alimentare. Apare din tenebre criza economică, mediul de afaceri primeşte lovituri grele, firmele sunt închise una după alta, şomajul creşte vertiginos. În loc ca administraţia locală să sprijine agenţii economici din zonă, îi ignoră. Mai mult, cheltuie banii publici pe amenajarea unor camere luxoase, de protocol, în incinta Primăriei, în loc să repare drumurile din zona industrială, ori să reabiliteze canalizarea oraşului - o adevărată bombă cu ceas pentru sistemul ecologic al zonei. Deşi zona are potenţial pentru exploatarea apei geotermale, conducerea Primăriei intenţionează să construiască un "bazin pentru copiii mici", în timp ce utilizatorii casnici şi agenţii economici nu primesc apă caldă. Care ar fi, deci, motivele pentru care agenţii economici care mai există în Ştei să îşi menţină afacerile? Mulţi dintre investitorii locali şi-au exprimat deja intenţia de a-şi muta firmele în alte zone mai primitoare, unde administraţiile locale sunt mai atente cu nevoile agenţilor economici pe timp de criză. De aceea, ar fi important ca Primăria oraşului să răspundă la următoarele întrebări: Ce le oferă administraţia locală, cum îi sprijină Consiliul Local pe investitori în situaţia grea generată de criza economică? Cât de atractiv poate deveni pentru investitori un oraş ca Şteiul în care administraţia locală nu este în stare să repare un drum în zona industrială? Conducerea Primăriei se dovedeşte incapabilă să exercite un lobby eficient la Guvern, deşi are aceeaşi coloratură politică, pentru a debloca proiectul introducerii gazului în localitate. Ce poate spune primarul Ioan Lucaciu că a făcut în acest sens? Ce le poate spune primarul localităţii alegătorilor săi că a făcut pentru a atrage firme şi noi locuri de muncă în Ştei? Dar în cazul în care vor dispărea firme şi vor fi trimişi în şomaj sute de şteieni?

Întrebări de acest gen sunt valabile pentru orice administraţie locală, judeţeană sau naţională. Răspunsurile, dacă vor veni vreodată, s-ar putea să conţină platitudini birocratice, nimic concret. O dovadă în plus că medicii crizei aşteaptă doar plicul...