Societatea românească este o societate dărâmată, după un cutremur geopolitc, aşa cum o clădire este dărâmată după un cutremur de pământ. Nu avem cum să ieşim de sub dărâmăturile sociale decât devenind foarte rigizi în principii.

Nu instituţiile, nu legile şi nu oamenii ne pot scoate la suprafaţă, ci principiile. Au reuşit să iasă la suprafaţă doar cei cu abilităţi de căţărare şi strecurare, însuşirile verişoarelor noastre - maimuţele. Valoarea umană sau profesională nu ajută pe nimeni să iasă de sub dărâmături. Lucrurile nu sunt nici acum aşezate şi stabile. Nu ne-a ieşit încă praful prăbuşirii sociale din ochi şi din plămâni, aşa captivi cum suntem sub dărămăturile sociale. De aceea, încă, am rămas uluit cât de comunişti suntem în gândire, de sus până jos. Principiul bunului plac este încă dominant, decizia discreţionară, care domină de peste 20 de ani societatea românească, operă finalizată şi aşezată pe soclu de "sculptorul" Adrian Năstase ("partidul-stat", "de la ministru la femeie de serviciu", "clientelă de partid"), este fiica dictaturii politice, esenţa comunismului. Cu imensa deosebire că cei care au iniţiat societatea comunistă credeau în ceea ce făceau, pe când urmaşii lor nu cred în nimic, decât în euro şi dolari. Gălăgia articulată gramatical nu exprimă eficienţă, nici profunzime în gândire, este simplă lătrătură, iar lătratul la lună nu a oferit niciodată soluţii la nici o problemă. A schimba din temelii un model social cu alt model social, pe aceeaşi societate, echivalează cu a schimba adresa unei clădiri, ducând-o de pe un deal pe alt deal, fără a o modifica. Desigur, acest lucru este posibil dacă echipe de ingineri performanţi elaborează milimetru cu milimetru un drum şi un mijloc al translaţiei. Inginerii proiectează, iar ceilalţi, tehnicienii şi muncitorii, execută riguros proiectul. A face această translaţie de la proiect la execuţie după ureche, luându-te după părerile "docte" ale executanţilor, înseamnă a-ţi asuma un eşec total. La fel în cazul schimbării modelului social: inginerii sociali proiectează, iar alţi specialişti, inclusiv muncitorii necalificaţi, execută. La noi s-a procedat pe dos: oamenii de execuţie au bălmăjit "reformele", iar alţi "docţi" au transpus în practică reformarea socială, transformând totul în dărâmături. Laboratorul reformei sociale trebuiau să fie Senatul şi Parlamentul. Circulă pe Internet informaţii verificabile, cu nume de senatori şi parlamentari, cu partidele din care fac parte (absolut toate partidele ) cu pregătirea lor profesională şi locul anterior de muncă. Am mai spus-o şi altă dată: consider că orice muncă îl înnobilează pe om. Un om poate să fie performant într-o meserie, să fie de omenie şi demn de tot respectul, dacă este la locul lui. Atunci când însă portarul vrea să facă pe directorul, lucrurile se schimbă. În plus, dacă un om a făcut doar şapte clase sau o şcoală de meserii este de presupus că creierul lui nu are aceleaşi performanţe ca ale unui absolvent autentic de facultate autentică. După aceste considerente, am să înşir fără nume, partid ca apartenenţă şi loc de muncă la origine (justiţia are căi tare încurcate!), doar lista meseriilor celor 43 de senatori şi parlamentari români, dezbrăcaţi de haina parlamentară, aşa cum sunt ei: electrician, antrenor karate, mecanic auto, subofiţer, horticultor, mecanic locomotivă, tehnician auto, tâmplar, merceolog, morar, frigotehnist, mecanic agricol (tractorist), muncitor, operator chimist, merceolog (la complex hotelier), mecanic utilaje, tehnician, muncitor necalificat, tehnician electroenergetic, lucrător comercial, electrician la turnătorie, mecanic auto, gestionar, tehnolog Dacia-service, mecanic în construcţii, magazioner (Dacia-service), mecanic utilaje, muncitor calificat, agent comercial, operator chimist, electromecanic subteran, lăcătuş mecanic, muncitor necalificat, strungar, tehnician tractoare, cofetar-patiser, tehnician automatist, tehnician auto, tehnolog, mecanic. Aceştia fac legile ţării. Aceştia gândesc şi organizează ţara. Ce legi avem? Ce ţară avem? Desigur nu sunt numai ei. La aceşti 43 de "experţi" adăugaţi 40 de senatori şi parlamentari, care au dosar penal încheiat sau în formare, oricum penali. Pe lângă cei 83 adăugaţi tot felul de absolvenţi ai universităţilor de prestigiu din Vadu Crişului, Marghita, Calafat, Fălticeni etc. sau alte universităţi care s-au desfiinţat înainte de a fi înfiinţate. Prin acest imens morman de pleavă se găsesc desigur şi oameni de valoare, dar ce pot face excepţiile într-o asemenea adunare, într-o asemenea atmosferă? Insist încă odată, ca la alegeri populaţia să sancţioneze fără drept de apel orice candidat care doar declamă cu neruşinare demagogică ce mari fapte va face el, dacă nu expune cine este, ce calificare are şi ce a realizat el înainte de a putea fura şi de a îmbrăca haina politică. Ar fi un pas înspre a ne smulge din mocirla socială în care trăim.