Neverosimila metamorfozare a dinozaurilor în căpuşe
Ţara arde şi baba guvernare a ales să se pieptene cu legi inutile şi, pe deasupra, antinaţionale. În timp ce zeci de mii de sindicalişti huiduiau în Piaţa Victoriei, în Parlament coaliţia PDL-UDMR a votat pe bandă rulantă articolele din Legea educaţiei. Deşi Comisia de învăţământ hotărâse înainte de dezbaterea în plen ca Istoria şi Geografia României să fie predate doar în limba română în cadrul învăţământului preuniversitar, coaliţia majoritară a decis ca doar Limba şi Literatura Română să nu fie predată în limba maternă. În plin şoc sindical, confruntată cu spectrul unei greve generale fatale pentru economie, Puterea alege calea unui compromis periculos, doar pentru a supravieţui. Asta în timp ce problemele cu adevărat grave din sistemul public sunt ignorate cu desăvârşire.
Învăţământul preuniversitar este unul dintre sectoarele bugetare lovite amarnic de reducerile anunţate de Guvern. Ani la rândul a fost supus experimentelor nefericite ale miniştrilor puşi în funcţie nu pe baza competenţei ori a viziunii manageriale, ci pe baza culorii carnetului de partid. Mandat după mandat, preocuparea de căpătâi a ministrului în exerciţiu era să şteargă cu buretele ce lăsase predecesorul, nu conta faptul că, probabil, făcuse şi lucruri bune. Cu toţii însă au avut un tabu: mediul academic şi de cercetare de pe lângă universităţile de stat. Nici nu e de mirare, din moment ce aproape toţi miniştrii fie proveneau de aici, fie şi-au bătucit calea pentru a intra în rândul "academicilor" profitând de funcţia pe care o exercitau, chipurile, în interes public.
Ani la rândul "academicienii" români au patronat un mare jaf academic. Peste 600 de milioane de euro anual s-au scurs ilegal direct în buzunarele profitorilor, susţin reprezentanţii Asociaţiei Profesionale pentru Educaţie şi Cercetare - Edu Cer, care au ridicat zilele trecute vălul de pe un secret bine păzit. Ani la rândul "patronii" învăţământului academic au vârât în buzunare, prin cumul ilegal de funcţii, fonduri importante de la bugetul statului. A devenit o practică obişnuită ca un profesor universitar, spre exemplu, să presteze la mai multe universităţi de stat. De asemenea, profesorii universitari pensionaţi de la universităţi din ţară sau străinătate au fost angajaţi ca cercetători la institutele de cercetare de pe lângă Academia Română, pe salarii uriaşe. Deci, un cumul ilegal şi imoral de venituri obţinute de la bugetul statului. În plus, toţi "academicienii" primesc de la stat indemnizaţii între 2.000 şi 4.000 de lei lunar, când în toată lumea titlul de academician este unul de onoare, nu unul pentru care să primeşti bani de la stat. Pentru membrii cu venituri mici, Academia Română poate acorda burse de merit din fondurile proprii, dar nu de la bugetul de stat.
În mediul universitar şi de cercetare sunt menţinuţi o sumedenie de angajaţi care au depăşit vârsta de pensionare. Menţinerea lor în sistem costă lunar statul român în jur de 8.500 de lei, incluzând aici salariul brut şi contribuţiile aferente, pentru plata salariului unui profesor universitar sau cercetător ştiinţific principal pensionabil dintr-un institut de cercetare. Poate că unii dintre ei sunt încă ageri la minte şi mai au un cuvânt de spus în domeniu, dar ce se întâmplă cu zecile de tineri absolvenţi, universitari sau cercetători de perspectivă care nu au slujbe?! Spre meritul lor, reprezentanţii asociaţiei Edu cer socoteală Academiei Române pentru o decizie recentă prin care sunt menţinuţi titulari în institutele de cercetare persoane care au depăşit vârsta de 70 de ani.
Orice profesor universitar angajat cu normă întreagă la stat are o normă de muncă de opt ore pe zi, 40 pe săptămână. Conform directivelor europene adoptate prin Codul Muncii, durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Deci cumulul unei alte jumătăţi de normă, adică alte 20 de ore săptămânal la o altă instituţie a statului este ilegală. Nimeni nu a văzut însă ilegalitatea prin care s-a căpuşat banul public ani la rândul, doar Parlamentul, instituţii ale Guvernul, Justiţia sau Curtea Constituţională sunt pline de "universitari", "academicieni", "cercetători" care au supt de la două ţâţe de la aceeaşi vacă!
Înainte de a-şi ridica pensionarii cu venituri mici, sănătatea sau profesorii în cap, guvernanţii aveau datoria să respecte legea. În ceasul al doisprezecelea ar trebui să adopte principiul "un singur salariu pentru orice bugetar" şi să interzică printr-o lege explicită cumulul de venituri salariale de la stat. Cine vrea să câştige mai mult are cale deschisă în mediul privat, dacă-i ţin balamalele...
Învăţământul preuniversitar este unul dintre sectoarele bugetare lovite amarnic de reducerile anunţate de Guvern. Ani la rândul a fost supus experimentelor nefericite ale miniştrilor puşi în funcţie nu pe baza competenţei ori a viziunii manageriale, ci pe baza culorii carnetului de partid. Mandat după mandat, preocuparea de căpătâi a ministrului în exerciţiu era să şteargă cu buretele ce lăsase predecesorul, nu conta faptul că, probabil, făcuse şi lucruri bune. Cu toţii însă au avut un tabu: mediul academic şi de cercetare de pe lângă universităţile de stat. Nici nu e de mirare, din moment ce aproape toţi miniştrii fie proveneau de aici, fie şi-au bătucit calea pentru a intra în rândul "academicilor" profitând de funcţia pe care o exercitau, chipurile, în interes public.
Ani la rândul "academicienii" români au patronat un mare jaf academic. Peste 600 de milioane de euro anual s-au scurs ilegal direct în buzunarele profitorilor, susţin reprezentanţii Asociaţiei Profesionale pentru Educaţie şi Cercetare - Edu Cer, care au ridicat zilele trecute vălul de pe un secret bine păzit. Ani la rândul "patronii" învăţământului academic au vârât în buzunare, prin cumul ilegal de funcţii, fonduri importante de la bugetul statului. A devenit o practică obişnuită ca un profesor universitar, spre exemplu, să presteze la mai multe universităţi de stat. De asemenea, profesorii universitari pensionaţi de la universităţi din ţară sau străinătate au fost angajaţi ca cercetători la institutele de cercetare de pe lângă Academia Română, pe salarii uriaşe. Deci, un cumul ilegal şi imoral de venituri obţinute de la bugetul statului. În plus, toţi "academicienii" primesc de la stat indemnizaţii între 2.000 şi 4.000 de lei lunar, când în toată lumea titlul de academician este unul de onoare, nu unul pentru care să primeşti bani de la stat. Pentru membrii cu venituri mici, Academia Română poate acorda burse de merit din fondurile proprii, dar nu de la bugetul de stat.
În mediul universitar şi de cercetare sunt menţinuţi o sumedenie de angajaţi care au depăşit vârsta de pensionare. Menţinerea lor în sistem costă lunar statul român în jur de 8.500 de lei, incluzând aici salariul brut şi contribuţiile aferente, pentru plata salariului unui profesor universitar sau cercetător ştiinţific principal pensionabil dintr-un institut de cercetare. Poate că unii dintre ei sunt încă ageri la minte şi mai au un cuvânt de spus în domeniu, dar ce se întâmplă cu zecile de tineri absolvenţi, universitari sau cercetători de perspectivă care nu au slujbe?! Spre meritul lor, reprezentanţii asociaţiei Edu cer socoteală Academiei Române pentru o decizie recentă prin care sunt menţinuţi titulari în institutele de cercetare persoane care au depăşit vârsta de 70 de ani.
Orice profesor universitar angajat cu normă întreagă la stat are o normă de muncă de opt ore pe zi, 40 pe săptămână. Conform directivelor europene adoptate prin Codul Muncii, durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Deci cumulul unei alte jumătăţi de normă, adică alte 20 de ore săptămânal la o altă instituţie a statului este ilegală. Nimeni nu a văzut însă ilegalitatea prin care s-a căpuşat banul public ani la rândul, doar Parlamentul, instituţii ale Guvernul, Justiţia sau Curtea Constituţională sunt pline de "universitari", "academicieni", "cercetători" care au supt de la două ţâţe de la aceeaşi vacă!
Înainte de a-şi ridica pensionarii cu venituri mici, sănătatea sau profesorii în cap, guvernanţii aveau datoria să respecte legea. În ceasul al doisprezecelea ar trebui să adopte principiul "un singur salariu pentru orice bugetar" şi să interzică printr-o lege explicită cumulul de venituri salariale de la stat. Cine vrea să câştige mai mult are cale deschisă în mediul privat, dacă-i ţin balamalele...
Comentarii
Nu există nici un comentariu.