De  ani de zile ne cerem dreptul nostru la premiul Nobel, creând şi din asta o psihoză şi un prilej de frustrare naţională. An de an, încearcă să  mai spele ruşinea, dar tot degeaba,  eternii  nominalizaţi, Cărtărescu şi Varujan Vosganian.

Asta şi pentru că Hertha Muller şi acum Ştefan Hell pentru fizică, nu sunt  cotaţi  ca buni români, fiind  alungaţi de pe sfintele noastre meleaguri. Atât de patrioţi suntem cu valorile noastre, că ori le-am dat un şut să plece, ori am mai şi luat nişte bani, cum a fost cazul lui Ştefan Hell, care a ajuns în Germania, prin programul de răscumpărare a saşilor. Acestea sunt doar două exemple şi provin, e drept, din trecutul totalitar, dar atitudinea noastră faţă de valori nu s-a schimbat. A rămas aceeaşi, dacă valorile nu sunt girate de sistem, nu sunt binevenite. Iar cum în general  sistemul promovează nulităţi e foarte greu să existe o şansă pentru cei competenţi. Faptul că în România carierele pot cunoaşte o ascensiune remarcabilă, dacă eşti bine propulsat, în dauna celor care aleg drumul drept, a devenit o reţetă de succes.  Avem un prezidenţiabil al cărui parcurs confirmă această stare de fapt. Un om care s-a folosit mai degrabă de servicii ca să facă salturi în cariera publică. E adevărat că e vorba de o perioadă în care serviciile erau nereformate, încă amprentate de spiritul sovietic şi mai degrabă cu idiosincrazii faţă de NATO şi Occident. Cu toate acestea, vin mulţi şi spun că nu va avea de suferit electoral, pentru că va fi perceput ca un James Bond  patriot. Din păcate pentru el e foarte greu să-şi lipească o asemenea imagine. Ponta nu e Putin, a cărui  imagine  de macho patriot e credibilă  şi  care  a recunoscut că a fost ofiţer acoperit KGB la Dresda, cu mult timp înainte de a candida. Chiar dacă trebuie luată în seamă şi percepţia publică, ea nu poate fi primordială. Se discută enorm la nivel de chibiţăreală electorală, uitându-se esenţialul, adică încălcarea legii. Magistraţii nu pot avea apartenenţă la servicii, la fel cum statutul de preşedinte este incompatibil constituţional cu această postură. În orice democraţie civilizată asemenea cazuri duc la retragerea candidatului. Practic, în momentul în care nu se întâmplă asta, e pus în discuţie întreg edificiul democratic al acelei ţări. E adevărat că noi  trăim politic parcă pentru a silui democraţia şi regulile unui stat civilizat. Fericirea clasei politice e dată doar de votul adus de maşinăriile de partid.  De asta invocă politicienii, mereu, votul oamenilor, pentru că se bazează pe un vot controlat de partidele lor. În momentul în care ar veni masiv la vot cei liberi, politicienii noştri ar începe să urască alegerile, după care tânjesc atât de mult acum, că le au tot la doi ani.    Toate aceste dezvăluiri  sunt o palmă la adresa tuturor oamenilor din această ţară, care caută să reuşească prin forţe proprii, fără plagiate şi fără proptele din sistem. Rămâne de văzut dacă votul lor va atârna mai greu la aceste alegeri. Dacă nu, atunci putem începe să semnăm parteneriate cu unele dintre fostele republici sovietice.