De ce Republica Moldova şi nu Basarabia? Numele vechi, istoric al acestui ţinut, dat încă din Evul Mediu şi dăinuind de sute de ani, era cunoscut şi pe plan internaţional, din moment ce până şi Pactul Ribbentrop-Molotov  se referea la Basarabia, şi nu la Republica Moldova...

Moral şi legal, în 1990, trebuia să se revină, în mod firesc şi natural, la denumirea istorică, de Basarabia, nu Republica Moldova, un nume artificial, total neadecvat, care nu avea de a face cu realitatea istorică a Basarabiei române. Nemaivorbind că Pactul Ribbentrop-Molotov, care se referea la Basarabia, nerecunoscut de nicio putere străină în afară de URSS, devenea caduc, ceea ce înseamnă că Basarabia revenea de drept României. Basarabia este numele istoric al teritoriului dintre Prut şi Nistru, extins ulterior până la Bug, adică peste Nistru. Numele "Basarabia" este atribuit în Evul Mediu, când Basarab I, domn al Ţării Româneşti (1310-1352), prin campaniile sale împotriva tătarilor, îşi extinde autoritatea până la gurile Dunării, în regiunea Bugeacului, teritoriu care va primi numele de Basarabia, fiind situat între Nistru, Prut, Dunăre şi Marea Neagră, iar unele perioade hotarul de est era până la Bug. În antichitate, acest teritoriu făcea parte din Tracia, populat fiind de triburile traco-geto-dacice, iar după războaiele daco-romane, este controlat de Imperiul roman, la fel ca Oltenia, Muntenia şi Transilvania. La sfârşitul domniei lui Petru Rareş, trei judeţe din sudul Basarabiei (Cahul, Belgrad şi Ismail) sunt anexate Imperiului otoman şi transformate în Raiaua Tighina. În urma războiului ruso-turc (1806-1812), prin Pacea de la Bucureşti (28 mai 1812), Basarabia, cu un teritoriu de 44.500 kmp şi o populaţie de 500.000 locuitori, este cedată de turci Imperiului rus, care, în cei 100 de ani care au urmat, a supus populaţia majoritar românească unui puternic proces de deznaţionalizare şi rusificare. Congresul de pace de la Paris (1856), care a încheiat Războiul Crimeii, a restituit Principatului Moldovei cele trei judeţe din sudul Basarabiei, dar Congresul de la Berlin (1878) a decis retrocedarea lor Rusiei, astfel că întreaga Basarabie rămâne sub ocupaţia Imperiului rus până în 1 ianuarie 1918, când, ca urmare a condiţiilor favorabile create de victoria Revoluţiei ruse din 1917, Sfatul Ţării de la Chişinău declară independenţa forţată faţă de Rusia şi proclamă Republica Democrată Moldovenească, iar în martie 1918 decide unirea cu România, care se va şi realiza în aprilie acelaşi an. Din păcate, această unire este vremelnică, doar până în anul 1940, când, în urma unei înţelegeri secrete dintre Hitler şi Stalin (pactul Ribbentrop-Molotov) din 23 august 1939, URSS dă României un ultimatum, prin două note consecutive, din 26-27 iunie 1940, somând-o să se retragă imediat din Basarabia şi Bucovina de Nord. Fără să mai aştepte expirarea termenului stabilit, le ocupă cu forţa, armata română (în retragere) şi populaţia civilă fiind supuse unor tratamente umilitoare, de neînchipuit, mai ales din partea evreilor comunişti, care au făcut exces de zel. Astfel, sudul Basarabiei, judeţul Hotin şi nordul Bucovinei sunt integrate în RSS Ucraineană, iar restul Basarabiei împreună cu o parte din Transnistria au format un nou stat - Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, ca parte a Uniunii Sovietice.

Din 22 iunie 1941, când România intră în război contra Uniunii Sovietice, Basarabia şi Bucovina de Nord sunt retrocedate României, retrocedare vremelnică, doar până în 1944, când, în urma armistiţiului, la fel ca şi alte teritorii din sud-estul Europei sunt ocupate de trupele sovietice şi anexate URSS, anexare recunoscută prin Tratatul de pace de la Paris din 1947, care a încheiat cel de-al Doilea Război Mondial. Profitând de politicile de "glasnosti" şi "perestroika", mai liberale, ale lui Mihail Gorbaciov, se creează Frontul Popular din Moldova, care în 1989 impune adoptarea limbii române ca limbă de stat şi revenirea la alfabetul latin, iar în 1990 Parlamentul de la Chişinău adoptă "Declaraţia de suveranitate a ţării", cu denumirea de Republica Moldova, recunoscută în aceeaşi zi de România. Consider că preşedintele Iliescu a făcut o mare greşeală istorică, recunoscând Republica Moldova sub această denumire, ştiind foarte bine că aceasta nu era alta decât străvechiul ţinut românesc Basarabia, răpit în mod samavolnic, prin puterea armelor, mai întâi Principatului Moldovei şi, apoi, României. Nu trebuie să se uite că basarabenii fac parte din acelaşi neam geto-dacic din care fac parte de mii de ani şi fraţii lor din dreapta Prutului, toţi fiind urmaşi ai civilizaţiei romane (latine), având o limbă comună, o istorie comună şi tradiţii comune.

Trag nădejdea că fraţii noştri din stânga Prutului se vor redeştepta şi, peste câteva zile, vor alege un parlament care va croi o altă soartă pentru ei, astfel ca Prutul să nu mai despartă cele două popoare surori şi fiice ale aceleiaşi mame - România.