Mai marele politruk camuflat în sutană, Laszlo Tokes, îşi continuă misiunea demnă de agenda agitatorului cu care era prevăzut la purtător agitatorul bolşevic de pe vremuri. Probabil simţind că intră într-o anumită uzură prin repetarea la nesfârşit a revendicărilor autonomiste privind Ţinutul Secuiesc, Laszlo s-a ridicat din şaua calului, a dus mâna la ochi, după care şi-a aţintit privirea spre un alt ţinut. E vorba de Partium (Bihor, Satu-Mare).


Cine urmăreşte discursul lui Tokes şi nu ştie prea multe despre România, îşi poate imagina că aici există o împărţire administrativă de tip medieval, pe ţinuturi, ducate sau chiar feude. Sigur că fiind un personaj complet lipsit de simţul ridicolului, "marele revoluţionar" nu întârzie să emită bazaconii cu mare patos. Să vorbeşti despre ţinutul Partium conştient de ponderea majoritară românească e de-a dreptul stupid. Dar să mai vii şi să spui că zonele autonome, prin urmare şi Partium din moment ce prezintă pentru Tokes potenţial de autonomie, atrag ca şi Tirolul de Sus şi Catalonia populaţie din alte locuri datorită nivelului de trai şi a unor avantaje create de minorităţi e un pic cam mult pentru un vicepreşedinte de Parlament European. Comparaţia e total greşită, catalanii nu sunt minoritari în Catalonia, ci la nivelul Spaniei, pe când maghiarii din ţinutul Bihor şi Satu Mare sunt minoritari şi-n aceste judeţe. Iar ca să sugerezi că o anumită prosperitate - ceea ce iarăşi e cam exagerat având în vedere cele două judeţe, dar probabil că prosperul episcop s-a gândit mai mult la situaţia sa - ar fi meritul minorităţii maghiare din ţinutul Partium e iarăşi în afara bunului simţ. Comparaţia cu Catalonia şi Tirolul de Sus s-ar fi potrivit în cazul judeţelor Harghita şi Covasna măcar la nivelul statistic de populaţie majoritară, dar probabil că acolo s-a abţinut fiind vorba de cele mai sărace judeţe din ţară. Teoretic ar fi mers să spui că acolo minorităţile îi atrag pe cei din jur, însă nu e cazul unei zone, unde sicilienii cu mustaţa răsucită au stors tot ce se putea stoarce în dauna conaţionalilor înfometaţi.

Dar dincolo de toate acestea, Laszlo Tokes doreşte să ne arate că ambiţiile sale nu sunt doar la nivel declarativ şi ne anunţă următoarea sa întreprindere politică, şi anume un nou partid maghiar de luptă pentru autonomie. După UDMR şi Partidul Civic Maghiar se pare că vom avea încă un cal la troica hungară. Câştigul unei noi geneze politice din partea minoritară va fi însă în cu totul altă parte. Succesul politic brevetat de UDMR, acela de-a profita de eterna discordie românească şi a ajunge mereu la guvernare după 1990, creează inevitabil emulaţie şi invidie în sânul altor lideri minoritari cu veleităţi politice. Cine ştie dacă nu peste câţiva ani, partidul românesc câştigător de alegeri îşi va forma majoritatea cu încă două sau trei partide ungureşti. Românii sunt în stare şi de aşa ceva. Sunt în stare să se unească împotriva altor români şi cu ceangăii şi găgăuzii. Prin urmare, perspectiva unui câştig politic atât pentru partidele româneşti cât şi pentru alţi politicieni maghiari dornici să se înfrupte şi ei din bucatele puterii e singura realistă.


Cât îl priveşte pe Laszlo Tokes el va continua să fie un fel de Gigi Becali pe partea minoritară. La Bruxelles va purta cât de cât haine mai europene, iar aici în ţară va cădea în primitivismul medieval ilustrat şi de ciobanul mioritic. Am putea spune după principiul terţului exclus din logică, tertium non datur, că şi Partium-ul este exclus unor asemenea scenarii fantasmagorice, cu excepţia minţilor întunecate.