Una dintre cele mai frumoase şi valoroase clădiri ale Oradiei se transformă într-o ruină. Prin fosta Policlinică Mare bântuie şobolanii, iar vântul bate prin geamurile sparte. În exterior degradarea clădirii este evidentă, dar în spatele uşilor zăvorâte dezastrul este total. În urma evacuării cabinetelor şi a instrumentarului medical au rămas tone de gunoaie, moloz şi hârtii împrăştiate la tot pasul. Instalaţiile sanitare, de apă şi curent sunt distruse. Pe holuri şi în fostele saloane mizeria este deplină, damful de clădire abandonată îţi mută nasul. La doi paşi de clădirea aflată în proprietatea Statului român şi administrată de Consiliul Judeţean sunt două instituţii publice care plătesc bani grei pe chirie: Direcţia de Sănătate Publică şi Ambulanţa Bihor.

Monumentala clădire de pe strada Republicii nr. 35 a găzduit decenii la rând Ambulatoriul Spitalului Judeţean (Policlinica nr. 1), cunoscută de orădeni drept "Policlinica Mare". Scurtcircuitul în funcţionarea instituţiei s-a produs pe timpul când în fruntea Consiliului Judeţean Bihor s-a aflat liderul UDMR, Kiss Alexandru, la sfârşitul anului 2005, când o parte din unităţile spitaliceşti de aici a fost evacuată. Rădăcinile dezastrului sunt însă şi mai vechi şi au erupt din "conspiraţia" retrocedărilor imobiliare de mare valoare din Oradea.
Episcopia romano-catolică Oradea primea în anul 2000 ansamblul de clădiri de pe str. Republicii nr. 33, în care funcţionează şi azi Direcţia de Sănătate Publică şi Ambulanţa Bihor. Cererea de retrocedare a Episcopiei s-a bazat pe Ordonanţa de Urgenţă nr. 83/1999, pe motiv că imobilele respective ar fi aparţinut până în 1948 Ordinului călugărilor Misericordieni. Cele două instituţii s-au trezit astfel chiriaşe, plătind la început în jur de 60 de milioane de lei vechi chirie pe lună. După cum ne-a informat episcopul Böcskei László, contractul de închiriere cu cele două instituţii este "încheiat pe o perioadă determinată - unu la doi ani", fără a specifica cuantumul actual. "Chiria pentru spaţiile ocupate de aceste instituţii a fost calculată pentru bugetari conf. HG. nr. 1886/2006 şi HG. nr. 343/2007", se arată într-un răspuns transmis la redacţie pe 9 decembrie.
Episcopia romano-catolică a plusat în 2002, când a cerut după modelul amintit restituirea Policlinicii Mari, ca aparţinând Ordinului Misericordienilor. Conducerea de atunci a Spitalului s-a opus, susţinând cu documente că terenul şi clădirea respectivă nu au aparţinut ordinului catolic. Două extrase CF din 1898 şi din 1906 au fost prezentate Consiliului Judeţean prin care se arată că terenul de sub Policlinică a devenit al Statului austro-ungar din 1899, ca urmare a unui proces de expropriere deschis de Ministerul de Interne de la Budapesta, după ce Ordinul nu îşi plătise dările către Consiliul oraşului Oradea. Pe terenul expropriat, pe banii Statului austro-ungar, a fost construită în 1900 clădirea pe care o vedem şi azi, cu destinaţia de Palat al Finanţelor.
În fine, toată tărăşenia a fost stopată în urmă cu vreo trei ani de Prefectura Bihor, care a demonstrat cu acte scoase din Arhivele Naţionale că imobilul aparţinea Statului Român, preluat de la austro-ungari după 1918.
În primăvara anului trecut, prefectul Gavrilă Ghilea a decis evacuarea Policlinicii Mari din cauza condiţiilor improprii în care se derula aici actul medical. După mutare, clădirea a rămas abandonată într-o mizerie de nedescris, deşi autorităţile erau conştiente că trebuie intervenit de urgenţă. Prefectul Ghilea afirma atunci că o să ceară de la Guvern bani pentru renovarea clădirii. Cancelaria Prefectului ne-a transmis ieri prin consilierul Florin Ardelean că toate demersurile au rămas fără răspuns. "Clădirea arată într-adevăr jalnic, dar, ţinând cont de implicarea tot mai nefastă a crizei economice, demersurile noastre nu au avut niciun efect. Nu există în acest moment fonduri pentru reabilitare", ne-a declarat Ardelean.

În acte, imobilul este trecut în proprietatea Consiliului Judeţean Bihor. Consilierii judeţeni au dezbătut în urmă cu doi ani un proiect de hotărâre prin care clădirea să fie transformată în sediu al instituţiei. Totul a rămas însă în coadă de peşte din cauza scandalului legat de retrocedare, iar acum criza economică a adus instituţia la sapă de lemn. Visteria judeţului abia reuşeşte să facă faţă achitării cheltuielilor curente, necum să mai poată suporta investiţii majore.