Preşedintele cap de ţară, dar şi de familie, a ieşit la atac împotriva "tonomatelor cu euro", după cum i-a descalificat pe ziarişti, pater familias. Capul familiei şi al ţării, pe care o tratează tot ca pe o familie de-a sa mai mare, s-a arătat profund ofensat de reacţia presei faţă de bâlbele fiicei sale. Pozând în figura omului rănit în amorul său propriu de tată şi de bărbat, el a promis ziariştilor că le va da replică zilnic la atacurile asupra familiei sale.

Cu alte cuvinte, din preşedinte de stat Traian Băsescu devine un fel de şef de scară, care îşi apără nevasta şi copiii de furia vecinilor nemulţumiţi de felul în care e administrat spaţiul lor comun. Discursul lui Băsescu s-a înscris în nota demagogiei şi a ţopeniei de piaţa Obor. Victimizându-se în faţa poporului, marinarul naufragiat la Cotroceni şi-a sporit din nou cu câteva procente capitalul de simpatie electorală, care părea să scadă în urma prestaţiilor lamentabile ale fiicei sale. Aceasta este marea abilitate a politicianistului Băsescu şi anume aceea de a face din rahat bici. Faptul că-şi foloseşte familia în bătălia sa politică, exploatând cu un cinism feroce latura labil emoţională a poporului, ne face să ne gândim că acest om n-are nici mamă şi nici... fiică, chiar dacă rolul de tată pe care-l joacă cu atâta dramatism ţine şi el de arsenalul băsescian de manipulare prin cabotinaj. "Copilul timid", care poate o fi timid, dar copil nu mai poate fi la cei 27 de ani ai săi la care alte fete pot avea ele însele copii şi familie, ar fi trebuit ţinut acasă să înveţe carte, dacă ar fi avut un tată responsabil. Nu de alta, dar după nivelul său de prestaţie intelectuală, biata fată dă impresia că numără până la cinci cu ajutorul familiei. Dar cine să o îndrume spre carte? Traian Băsescu? Să fim serioşi. Să ne aducem aminte de dispreţul faţă de şcoală arătat de preşedinte în faţa elevilor, cărora cu ocazia unei deschideri de an şcolar le depăna amintirile sale de elev indolent şi indisciplinat.
Revenind la atacul îndreptat asupra mai tuturor trusturilor media, Traian Băsescu creează din nou înşelătoarea aparenţă a luptei sale haiduceşti cu „mafioţii" travestiţi în moguli de presă. Ziarişti tonomate de euro există, dar de aici şi până l-a a face generalizări menite să întoxice opinia publică, e cale lungă. Mai ales că la fel de bine cum se poate vorbi de ziariştii tonomate de euro, se poate vorbi şi probabil că într-o proporţie mult mai însemnată, de politicienii tonomate de euro. Această categorie a politicienilor, care au în spate grupuri de interese economice pe care le răsplătesc prin influenţa deciziilor lor, este cât se poate de bine reprezentată în fruntea ţării, de cel care s-ar putea auto-intitula la fel de bine, preşedintele tonomat.

Având în vedere că este an electoral şi că la anul ne pregătim pentru încă un circ electoral de proporţii, ne putem aştepta în continuare ca Traian Băsescu să arunce aceleaşi zaruri măsluite ale barbutului politic pe care-l joacă de la începutul mandatului său.