Lumea întreagă străbate o perioadă de mare confuzie valorică. La noi, însă, confuzia a devenit violentă. Diferenţa faţă de lumea largă este că acolo confuzia este dezbătută în dialog raţional şi civilizat. La noi confuzia generează ciocniri încrâncenate. Acolo, în lumea largă, atunci când se dezbate o problemă, unii aplaudă într-un fel, alţii în alt fel.

La noi se urlă, se ameninţă, se foloseşte un limbaj de cea mai joasă speţă. La ei când se confruntă doi candidaţi se argumentează de ce unul este bun şi altul rău. La noi: "e criminal", "îl vrem mort", "nu ne lăsăm" etc. La ei se discută dacă unul serveşte mai bine decât altul interesul public. La noi: "e de-al nostru", "dă-l în...", "e de-al lor" etc. La ei mitinguri cu muzică. La noi, mitocani în piaţă. La ei aplauze. La noi, pari, pietre şi bale. La ei se face. La noi se şmechereşte. La ei se procedează conform normelor în vigoare. La noi se joacă alba-neagra, pe care guvernele au perfecţionat-o în sportul conducerii României. Dincolo de mitocănia partizanatului politic românesc, există însă ceva mai mult, mai grav, o confuzie care permite această mitocănie. Confuzia derivă din egalitarismul comunist, care, în ciuda celor 20 de ani, nu s-a stins din mintea majorităţii românilor. Este acel egalitarism care afirma şi afirmă că oricine poate fi înlocuit cu oricine. Aceasta a generat în toată populaţia judecata că funcţia conferă valoare omului, pe când la alţii, valorii i se încredinţează o funcţie. Pentru o societate, această confuzie este deosebit de periculoasă prin consecinţe. Nu oricine poate fi înlocuit cu oricine. Voi da nişte exemple extreme. Egalitarismul afirmă că orice sportiv poate fi înlocuit cu orice sportiv. Dar nu este totuna dacă la JO sportivul va lua o medalie de aur sau se va clasa pe locul 50. Orice fizician poate fi înlocuit cu orice fizician. Zice egalitarismul. Dar nu este totuna dacă ai un Einstein, sau ai un fizician de duzină, care poate reproduce cele ştiute deja, mai bine decât Einstein. Cu Einstein vei ajunge să stăpâneşti Universul. Cu fizicianul de duzină vei muri de prost. Acolo, pe posturile unde este nevoie de inteligenţă creativă nu oricine poate fi înlocuit cu oricine. Acolo unde este nevoie doar de execuţie, acolo sunt buni şi oameni incapabili să creeze, uneori sunt mai buni cei care nici nu gândesc. Dar, fără creaţie, nu există progres ci stagnare, fără creaţie nu există performanţă în dinamica nici unui domeniu, oricare ar fi el. Revenim la cel care pare cel mai simplu (doar pare!), sportul. Ce s-a întâmplat cu echipa de gimnastică a României, când murdăria umană şi interese oculte i-au îndepărtat pe doamna Bitang şi domnul Belu? Ce credeţi că se va întâmpla dacă iarăşi vor fi atacaţi, aşa cum au demarat nişte scule cu pix? Care a fost direcţia de evoluţie a societăţii dată de Havel, în Cehia şi care a fost cea dată de Iliescu, în România. Fundamentul determină forma acoperişului. Din păcate talentul şi capacitatea creativă nu pot fi formalizate prin dosare, hârtii, teste etc... Desigur, performanţa este deja un indiciu sigur şi este criteriul obiectiv suprem. Dar până acolo, trebuie să intervină şi înţelegerea, înţelepciunea umană, cu condiţia moralităţii: cu o precizare, adevărata moralitate garantează realizarea adevăratului interes, care doar la proşti atinge vârful bombeului. Superioritatea universităţilor americane provine şi din aceea că pun accent în primul rând pe creativitate. Oamenii nu sunt aleşi pe bază de dosare, ci pe părerea celorlalţi profesori, care îşi aleg un coleg care să le aducă cinste şi nu unul care să îi tragă în jos. Desigur, procedeul presupune un nivel moral general peste o limită şi o demnitate prin care se raportează doar la principiu şi nu la oameni. La noi, în actualul stadiu moral, procedeul ar fi catastrofal. Dar este de dorit să orientăm direcţia spre acest tip de alegeri în toate domeniile. Este bine să conştientizăm că viaţa noastră depinde enorm de mult de ceea ce alegem noi şi de modul în care alegem.

Doar la nivele rurale te poţi orienta după principiul "să fie el că este de al meu". De acolo în sus dacă vom confunda oamenii şi-i vom crede înlocuibili unul cu altul, atunci ne vom săpa singuri groapa. Nu oricine poate înlocui pe oricine şi nu oricine poate fi înlocuit de oricine.