Proiectul de reamenajare a Pieţei Unirii, decizie de larg interes public impusă  prin hotărâre de consiliu, în mare grabă şi fără dezbaterea publică legal, deci într-un mod  nedemocratic, a generat o reacţie firească şi constructivă a societăţii civile, dar şi contrareacţii inadmisibile.

Astfel, dupa ce  proiectul iniţial făcut pe bani publici zace prin sertarele primăriei caţiva ani, în loc să fie actualizat, se realizează un alt proiect total diferit, care implică eliminarea din piaţă a doua statui, lucrări de artă monumentală reprezentative pentru istoria naţională şi locală. Aşa este adoptat în regim de urgenţă acest proiect controversat, sub presiunea şi cu pretextul accesării fondurilor europene. Este extrem de important de subliniat că nu există opoziţie din partea societăţii civile şi a opiniei publice faţă de proiectul de amenajare în sine. Astfel cum rezultă din comunicatele şi articolele publicate în presă, opoziţia este riguros argumentată  şi are numai un caracter parţial, faţă de partea demolatoare a proiectului. În context, necesitatea lărgirii Pieţei Unirii, prin demolarea celor două opere de artă nu este un argument justificativ, mai cu seamă că statuia lui Emanuil Gojdu, edificată sub administraţia comunista în anii 80, a fost orientată în mod documentat cu faţa către biserica sa şi locuinţa natală, fiind amplasată într-o zonă periferică a pieţei. Singura soluţie pentru deschiderea Pieţei Unirii ar fi mutarea Bisericii Sf. Ladislau, iar în acest sens au existat două tentative în secolul trecut, dar s-a renunţat. Personal nu cred în varianta mutării bisericii, pentru că a intrat aşa în conştiinţa publică de prea multa vreme.                

După ce că proiectul a fost adoptat în forţă, tocmai pentru evitarea dezbaterii publice, iar consilierii locali prin votul lor, dat conform tradiţionalului troc politic local au nesocotit opinia publică, nici reprezentanţii primăriei nu au răspuns la opoziţia societăţii civile, nu au susţinut nici un argument sau motiv pentru care proiectul nu poate fi realizat fără eliminarea celor două statui. De parcă în piaţă nu ar mai putea fi amplasate şi alte monumente, fără demolarea unor simboluri ale istoriei naţionale şi locale.

Cu dezbaterile publice ulterioare adoptării hotărârii de consiliu, organizate cu specialiştii locali şi declarate public formale, adică limitate numai la partea estetică, cu evitarea dialogului asupra deciziei demolatoare, care în fapt trebuie revizuită pornind de la  ceea ce există, considerăm că opiniile nu vor putea fi conciliate, iar decizia nu va putea fi impusă societăţii civile, care mai are la  dispoziţie două căi de acţiune legale: Acţiunea în justiţie şi protestele publice.

Eu cred cu tărie că urbea noastră trebuie să  aibă un model cultural şi nu numai şi nu văd unul mai bun ca municipiul Cluj-Napoca, faţă de care avem multiple similitudini istorice şi legături culturale, majoritatea intelectualilor orădeni fiind formaţi la Alma Mater Napocensis. Ei bine, Cluj-Napoca are pieţe mai generoase ca Oradea, dar poate şi edili mai înţelepţi. Şi piaţa lor centrală este denumită Piaţa Unirii, după marea unire şi în prezent, ca a noastră.  Cea de-a doua mare piaţă a Clujului şi cred eu cea mai frumoasă, este Piaţa Avram Iancu, situată între Catedrala Ortodoxă şi Teatrul Naţional. În centrul acestei pieţe a fost edificată în anul 1995, de către primărie, statuia lui Avram Iancu. Noi avem un bust al crăişorului moţilor, edificat de către poliţie sub comanda  gen. Lazăr Cârjan, într-un părculeţ modest.

Piaţa Mihai Viteazul din Cluj-Napoca este una dintre principalele pieţe ale municipiului. Piaţa a fost botezată în anul 1919 cu numele domnitorului Mihai Viteazul, care a înfăptuit prima unire a principatelor româneşti. Complexul monumental cu statuia ecvestră a fost edificat în anul 1976 şi urmează a fi renovat. La noi monumentul viteazului domnitor a fost ridicat în anul 1995, prin contribuţia financiară a cadrelor militare orădene, la iniţiativa şi sub comanda gen. mr. dr. Mihai Lungu, sprijinit de col. dr. C-tin Moşincat, istorici şi alţi colaboratori. Deci, în timp ce clujenii se pregătesc de renovarea statuii, admnistraţia noastră premeditează demolarea, excluzând orice dialog normal pentru menţinere şi renovare, astfel încât se pare că scopul este eliminarea celor două statui, iar lărgirea şi amenajarea pieţei este doar pretextul.

Toate acestea în condiţiile în care administraţia locală are principală responsabilitate legală pentru edificarea şi întreţinerea monumentelor de for public, iar faptul că Primăria Oradiei a înţeles bine aceste obligaţii s-a demonstrat prin iniţierea şi realizarea grandioasei statui a Reginei Maria, dar nu este suficient. De peste un an de la concertul de promovarea a statuii lui Menu Morut, organizat de fundaţia cu acelaşi nume, încă nu s-a stabilit locaţia monumentului. Mai mult, Parcul Brătianu nu este mobilat cu o statuie a premierului român care a realizat Marea Unire alături de Regele Ferdinand. Apoi s-a susţinut argumentat şi nevoia ridicării unei statui marelui om politic şi martir Iuliu Maniu, iar specialiştii locali trebuie să aibă în vedere şi alte personalităţi ale istoriei şi culturii. De aceea considerăm că la nivelul sumelor de bani publici vehiculate pentru modernizarea Pieţei Unirii putea fi conceput un proiect unitar pentru toate monumentele şi parcurile municipiului.

Pe de altă parte, în dezbaterile publice din presă au apărut şi accente inadmisibile. Cu toate că nu au existat critici ale specialiştilor în arta monumentală şi urbanism privind realizarea artistică şi încadrarea edilitară a celor două statui, am citit cu dezamăgire într-o publicaţie locală favorabilă primăriei afirmaţii prin care este ridicularizată statuia lui Mihai Viteazul, iar unele personaje istorice sunt duse în derizoriu, dar şi atacuri nepermise la adresa unor organizaţii ale societăţii civile şi grupuri socio-profesionale, care susţin cu argumente istorice incontestabile menţinerea celor două monumente din piaţă.

În fine, opinăm că nici Casa Regală nu ar aprecia demolarea statuii lui Mihai Viteazul pentru relocarea statuii Regelui Ferdinand, care se poate face de fapt în acelaşi perimetru şi asta este important. Aşa cum nici Statuia Reginei Maria nu a fost amplasată pe locul iniţial, unde se afla o altă statuie, care a ramas la locul ei, tot aşa, în consens cu voinţa şi interesul public al majorităţii orădenilor, trebuie să rămână şi monumentul lui Mihai Viteazul, pentru vecie şi gloria românismului.

P.S : Credem că se impune de la sine următoarea întrebare retorică de fond pentru conducerea primăriei şi consiliul local. De ce lucrează cu dublă măsură? Ne referim la faptul că, atunci când s-a hotărât amplasarea statuii Reginei Maria pe un alt loc decât cel iniţial din faţa Teatrului, nici nu s-a pus problema mutării statuii existente acolo, deşi tehnic şi financiar era mult mai uşor. De ce acum, cand se proiectează repunerea statuii Regelui Ferdinand în Piaţa Unirii nu se stabileşte un alt loc în proximitatea celui iniţial şi se hotăraşte în mod abuziv demolarea nejustificată a monumentului lui Mihai Viteazul? Noi sperăm că, din respect pentru istorie, lege şi morală, dar şi faţă de orădenii români majoritari, nu poate exista decât un singur răspuns normal şi de bun simţ: Revizuirea imediată a hotărârii consiliului local.

Nicolae Sălăjan