"Blândeţea s-a pierdut, neruşinarea locuieşte peste tot.
Cel ce se arată mulţumit, de bună seamă că a săvârşit o ticăloşie.
Când unul este bolnav, toată lumea se bucură.
Dar să facă o faptă bună nimenea nu se gândeşte."

(versuri egiptene antice - 2200 î.Hr. - O. Drimba,
Studii şi eseuri de literatură universală, 42)


Aceste versuri au fost scrise acum 4200 de ani! Aşadar, omenirea a evoluat moral şi social în mod sinusoidal. Din când în când există hăuri în care fiinţa umană se prăbuşeşte moral. Nu vi se par uluitoare aceste versuri (printre primele ale umanităţii), dacă le raportăm la zilele noastre, mai ales local, deşi valabile pentru tot răsăritul Europei?

Dar nu răul, ci recunoaşterea lui este cel mai important lucru, deşi de aici se poate porni. Cel mai important lucru este depistarea cauzelor răului, pentru că doar atunci îl poţi înlătura. Degeaba dai apa afară din casă, dacă nu repari ţeava spartă. Pentru a fi eficient trebuie să fii întotdeauna sistematic. Întâi, trebuie să recunoşti răul, apoi să-i cauţi cauza şi, în final, poţi gândi înlăturarea ei. Răul societăţii româneşti actuale este recunoscut de toată lumea: superficialitatea care omoară oamenii ca pe timp de război, lipsa regulilor sociale şi caracterul mort al legilor, ceea ce generează nedreptăţi strigătoare la cer şi un fel de orbire logică (care este altceva decât prostia, deşi seamănă cu ea) a tuturor.
Al doilea pas este căutarea originii lor. Pentru a o identifica voi propune două momente publice româneşti.
Se sparge buba celui mai abject mercantilism din istoria învăţământului românesc, zeci şi sute de mii de diplome universitare ilegale, date de facultăţi aflate în afara legii. Ministrul Învăţământului, aprobat de adevăraţi dascăli şi de sindicatul din învăţământ, vrea să facă ordine şi să impună legea, să facă vie legea. Ei bine, tocmai propriul partid, prin vocea liderului său, se opune instaurării legalităţii în România. Ministrul vrea să facă ceva ce aşteaptă 22 de milioane de oameni, de 20 de ani, iar liderul politic scuipă în capul lor, în doleanţele şi credinţele lor. Gest prostesc şi imprudent. Şi totul din dorinţa furibundă, care le întunecă minţile, de a nu pierde câteva zeci de mii de voturi, nefiind în stare (mă rog, IQ!) să înţeleagă faptul că astfel riscă milioane de voturi. O ameninţă pe d-na ministru. Apoi, tras de mânecă, o drege: "Păi şi ăia, şi ăia, şi ăia şi toţi...". Adică, indirect, nu face nicio deosebire între cei care şi-au luat o diplomă universitară muncind cinstit în biblioteci şi şmecherii care şi-au cumpărat o diplomă universitară. Să fim serioşi! Toată lumea ştia ce se întâmplă la facultăţile private neatestate, inclusiv cei care se înscriau acolo. Ştiau că este o diplomă falsă şi ilegală, dar nu le păsa. Ei încercau să profite de situaţie, să trişeze şi apoi să poată să-şi spună "diplomaţi". Şi-au asumat în perfectă cunoştinţă de cauză riscul. Atunci cum vii tu, mare Garagaţă, la microfon şi ceri amestecarea tuturor, echivalarea acestora cu cei care au muncit cinstit? Ce semnal dai? Nu acela că oricând ai încălca legea se poate găsi ceva prin cineva care să afirme şi să demonstreze că eşti curat ca lacrima? Este ca şi când l-ai absolvi pe un criminal cu argumentul: "Nu a ştiut, săracul, ce face!". Fals, a ştiut, a vrut să profite şi a crezut că se fofilează. Desigur, diferenţa de culpabilitate între cele două situaţii este enormă. Dar ele aparţin aceleiaşi specii morale. Ele nu diferă prin substanţă, ci prin cantitatea substanţei. Atunci cine seamănă haos, ilegalitate şi nedreptate în ţară? Aţi ghicit, partidele politice şi liderii lor.
A doua scenă publică românească. Raportul Comisiei Europene critică în termeni de catifea, dar critică bolile justiţiei române. Ce au de comentat partidele şi liderii lor? Liderii din opoziţie au sărit: "Sigur că da! Băsescu, el este de vină, ham... ham...". Nu îl apăr pe Băsescu, dar ce are "aia" cu prefectura? În loc să caute soluţii la starea jenantă a justiţiei, ei profită de situaţie pentru a-şi împroşca cu vorbe urâte contracandidatul. Şi aşa fac de fiecare dată. În primul rând, că sunt neinteligenţi. Cei mai mulţi români ştiu ce ar fi trebuit să îi preocupe, dacă îi durea de România. Nici Băsescu nu scapă ocazia de a da cu băţul în... În loc de replici prezidenţiale, el o dă cu "Dăbuleni... bostănărie... etc.". Ăştia sunt principalii oameni în stat? Deci cine seamănă răul în societatea românească? Mă rog, prostovani şi demagogi există în politica tuturor statelor. La noi, însă, apare şi un alt factor, extrem de negativ. Este acea orbire logică a mulţimii. Fiecare, atunci când stai de vorbă cu el, pare capabil de a înţelege logic lucrurile. Când votează, însă, fiecare votează "pe al lui" - văr cu naşu', "din reţea", "din sistem", mărunte şi meschine interese conjuncturale, uitând că astfel îşi taie singur craca de sub picioare. Şi acest lucru se întâmplă la absolut toate nivelele, de la alegeri prezidenţiale la alegeri de scara de bloc, de la alegeri democratice între ciobani la alegeri mafiote între universitari. Toţi sapă interesul general, văzând cu ochii lor hăul care se cască sub picioarele lor, dar acţionează orbeşte, doar afectiv. Or a promova doar afectivitatea în alegeri înseamnă a promova asocierea oamenilor pe criterii mafiote. Rezultatul final este exact invers decât cel clamat.

Aşa încât, mulţimile au dreptul de a plânge, dar nu au dreptul de a se plânge. Pe un picior de plai, pe o gură de rai, se cobor la vale... prezidenţiale... o turmă de miei, cu trei ciobănei...