Războiul din Ucraina și Marea teroare putinistă: Dughin îl îndeamnă pe Putin să „curețe” elita rusă pentru a nu lăsa țara pe mâna unui „agent occidental”

Iurie Rotaru*

 

 

Foto: Elita rusă – principalul pericol al regimului Putin. Sursa foto: business-vector.info

 

Omoruri, otrăviri, condamnări și alte metode mai „umane” demult fac parte din arsenalul de luptă al Kremlinului împotriva celor care îndrăznesc să-și exprime dezacordul cu puterea. Represiunile în Rusia lui Putin au loc constant, unele se fac public, demonstrativ, iar altele tacit.

Mai nou, în Rusia avansează idea că opozanții vocali, de fapt, au rolul de a distrage atenția de la adevărați „inamici ai Rusiei”, adică de la însăși elita rusă, așa-numita coloană a VI-a, înrădăcinată în politica și economia țării.

Teoria a fost lansată de filozoful Alexandr Dughin în anul 2014. Recent, el a reluat-o și o promovează prin intermediul canalelor sale mediatice. Însă nu atât conceptul este cel care contează, ci contextul și mesajul transmis, care ar putea anticipa unele perturbații în vârfurile politicii moscovite.

Dughin: Coloana a VI-a este arma Occidentului împotriva Rusiei

Când va dispărea coloana a VI-a? întreabă retoric Aleksandr Dughin într-un material publicat simultan pe două din site-urile sale: geopolitica și katehon (ulterior aceeași idee a fost rostogolită în mai multe surse mediatice de orientare ultraconservatoare/naționalistă/eurasiatică, de exemplu aici, aici, aici, aici și aici etc.). Astfel, el reia ideea că „grupurile liberale și prooccidentale din Rusia urmăresc destabilizarea societății și a statului rus”.

Termenul coloana a VI-a a fost propus de Dughin în anul 2014. Atunci Dughin susținea că acest concept este unul geopolitic și reflectă confruntarea dintre Rusia și SUA, alături de aliații săi. Dughin specifica faptul că, în prezent, geopolitica este unicul factor care separă Rusia de Europa, întrucât, în opinia lui, atât Rusia cât și statele europene împărtășesc aceeași religie, sunt țări laice, democratice, capitaliste, în care se respectă drepturile omului și libertatea cuvântului.

În materialele recente, Dughin specifică: împotriva Rusiei acționează două grupuri de „agenți occidentali”.

Prima, așa-numita coloana a V-a, ar fi formată din grupări de „liberali”, „radicali anti-stat” și „extremiști”, cum sunt Aleksei Navalny şi Roman Dobrohotov editorul-șef al publicației The Insider.

Dughin consideră că Putin reușește să contracareze „acțiunile subversive” ale coloanei a V-a recurgând (deocamdată) doar la acțiuni soft, adică la catalogarea reprezentanților ei ca fiind agenți străini.

Cel de al doilea grup este coloana a VI-a care ar fi formată din elita rusă, respectiv persoane cu funcții în guvernul şi economia rusă care au viziuni liberale și prooccidentale, globaliste.

Excepție în acest sens ar fi doar patrioților convinși și reprezentanții structurilor de forță, adică așa-numiții silovici, ar căror reprezentat este și Putin. În traducere liberă, siloviki ar însemna oamenii forței. Cu alte cuvinte, siloviki sunt reprezentanții structurilor de forță (servicii secrete, armata, poliția etc.), care militează pentru o politică mai dură, mai autoritară, mai izolaționistă și mai militarizată. Ei reprezintă segmentul dominant al paradigmei politice rusești. Ei se opun așa-numiților liberalii (bineînțeles în interpretarea rusească, care nu au nimic în comun cu idea liberală occidentală), care sunt adepții unei relaxări ai regimului. Prin urmare, toată paradigma politicii rusești se bazează pe o rivalitate orchestrată între cele două forțe, în care liberalii joacă rolul de sperietoare, care permite silovicilor, adică celor care dețin puterea reală, să strângă cureaua regimului ori de câte ori doresc și să adopte politici antipopulare.

Vom reaminti aici paradigma politicii interne rusești care, în fond, este formată din partide sistemice de diferite orientări (principalele fiind Partidul Rusia Unită – centru, Partidul Comuniștilor – stânga și Partidul Liberal – dreapta). Sistemice, adică toate sub controlul Kremlinului, dar existența lor permite menținerea mitului Rusiei democratice și creează iluziei alegerii.

Dughin consideră că anume coloana a VI-a reprezintă pericolul real pentru Rusia, aceasta fiind principalul instrument de influență al Occidentului, pe când coloana a V-a ar fi doar perdeaua de fum.

Din punctul său de vedere, aceste persoane se maschează în patrioți și nu întreprind acțiuni publice împotriva lui Putin, însă acționează tacit și veghează momentul în care epoca Putin va apune pentru a executa comenzile Washingtonului fie în vederea plasării agenților săi în funcții-cheie, fie pentru a destabiliza Rusia.

În această ordine de idei, Dughin susține că acțiunile lui Putin împotriva coloanei a VI-a nu sunt suficiente, chiar dacă, din când în când, cei mai vizibili reprezentați ai săi sunt eliminați prin încarcerare (Mihail Hodorkovsky) sau exil (Boris Berezovsky). Astfel, Dughin îndeamnă la acțiuni sistemice împotriva elitei ruse, mai ales în contextul complicatei perioade de transfer al puterii.

Cine anume face parte din coloana a VI-a?

FOTO 2: Reprezentanții coloanei a VI-a în viziunea lui Dughin. Sursa foto: geopolitica.ru

Pentru această coloană a VI-a sunt dați ca exemple:

Anatoly Chubais – fost vicepremier și ministru al Economiei, a fost o figură-cheie în administrația Elțîn, fiind responsabil pentru reformele economice, în special pentru trecerea la economia de piață, privatizările și introducerea proprietății private. Reformele radicale, introduse într-un ritm galopant într-o perioadă de instabilitate economică și politică l-au transformat pe Chubais într-o figură controversată. El este unul dintre cei mai nepopulari politicieni ruși. În ciuda reputației, Chubais reușește să se mențină în sistem.

La sfârșitul anilor `90, Chubais l-au ajutat pe Putin, pe care îl cunoștea din activitatea la Petersburg, să obțină funcție în cadrul administrației președintelui.

În prezent, el este reprezentantul special al președintelui Federației Ruse pentru relații cu organizațiile internaționale. Între 2008 și 2020 a fost directorul general, iar apoi președintele conciliului corporației de stat Rosnano. Anterior, Chubais a fost membru în consiliul JPMorgan Chase și este unul dintre cei doi ruși care au participat la întâlnirile clubului Bilderberg.

Herman Gref – din anul 2007 este directorul general al celei mai mari bănci rusești Sberbank. Gref s-a împrietenit cu Putin în anii `90, în perioada în care ambii activau în administrația Sankt-Petersburgului. În anul 2000, după ce Putin a devenit președinte, Gref a fost numit ministru al Economiei (2000-2007). Din 2012 este membru al consiliului internațional al corporației JPMorgan Chase.

Aleksei Kudrin – din anul 2018 este președintele Curții de Conturi. De asemenea s-a cunoscut cu Putin în anii `90, în timpul serviciului în administrația Petersburgului. După ce Putin a fost ales în calitate de președinte, Kudrin a fost numit vicepremier (2000-2004 și 2007-2011) și ministru al Finanțelor (2000-2011).

Totodată, în imaginea ce ilustrează materialul pot fi observați și:

Igor Shuvalov – din anul 2018 conduce corporația de stat VEB (fosta banca de investiții în străinătate Vnesheconombank). Între 2008 și 2018 Shuvalov a fost vicepremier, anterior activând în aparatul președintelui țării începând cu anul 2000. Shuvalov a fost implicat în mai multe scandaluri de corupție, inclusiv privind procurarea în SUA a unor active în valoare de peste 300$ milioane. 

Elvira Nabiullina – din anul 2013 conduce banca centrală a Rusiei (Banca Rossya). În anii `90 a activat în ministerului Economiei, fiind discipola lui Yevgeny Yasin (vezi mai jos), iar apoi într-un centru de cercetare condus de Herman Gref. În anul 2000, după ce ultimul a devenit ministru al Economiei, Nabiullina l-a urmat în calitate de adjunctă. Ulterior, ea l-a succedat pe Gref la conducerea ministrului (2007-2012).

De menționat și faptul că Putin își încasează salariul prezidențial anume la banca Rossya, iar investigațiile arată că anume această bancă este folosită pentru a păstra averea lui Putin, dar și pentru alte nevoi personale ale liderului rus, precum întreținerea fiicei ilegitime și a mamei acesteia.

Yevgeny Yasin, Vladimir Mau și bustul lui Egor Gaidar (decedat în anul 2009). Cel din urmă a fost unul dintre principalii ideologi și arhitecți ai reformelor economice din Rusia post-sovietică. A ocupat funcții precum ministru al Economiei, al Finanțelor, vicepremier și premier interimar. În aceeași perioadă, Mau a servit în calitate de consilier a lui Gaidar. Yasin de asemenea a fost ministrul al Economiei din Rusia anilor `90.

Observăm că în ciuda faptului că Dughin consideră că din coloana a VI-a face partea toată elita rusă cu excepția reprezentanților structurilor de forță, persoanele nominalizate sunt în mare parte economiști care fie au activat în anii `90, fie și-au început carierele în acea perioadă, iar în prezent fie nu mai activează, fie nu (mai) ocupă funcții politice importante. În acest context, precizăm că blamarea „liberalilor”, în frunte cu Boris Elțîn, pentru starea deplorabilă a economiei din anii `90 și insuccesele politicii externe ruse (extinderea NATO, destrămarea Iugoslaviei) nu este un fenomen nou și este absolut explicabil prin prisma necrofiliei politice practicate de politicienii ruși care acced la putere.

Falsurile lui Dughin

Probabil este de la sine-înțeles că Dughin nu aduce dovezi în sprijinul afirmațiilor sale, însă pentru cunoscătorii stilului său acest fapt nu reprezintă o noutate. Dughin preferă nu să argumenteze, ci să dicteze, apelând la reputația sa de intelectual influent.

În articolul lui Dughin există câteva falsuri evidente. În primul rând, acțiunile puterii față de reprezentanții coloanei a V-a nu sunt doar soft. Coincidență sau nu, Dughin „a uitat” să menționeze condamnările în dosare controversate (Yury Dmitriev, Andrei Pivovarov ș.a.), tentativele de asasinat (Aleksei Navalny, Pyotr Verzilov, Vladimir Kara-Murza ș.a.) sau chiar omorurile (Boris Nemtsov, Anna Politkovskaya ș.a.) ale unor opozanți ruși sau pur și simplu ale persoanelor incomode regimului.

Pe lângă catalogarea drept agent străin (care îngreunează activitatea, dar nu o stopează), Kremlinul declară persoanele și organizațiile incomode drept teroriști și extremiști. Este un mod mai plastic de catalogare drept „dușman al poporului”. Persoanele care ajung în această listă și rudele acestora se confruntă cu probleme la angajare și admitere în instituții de învățământ. Cea mai dură restricție este legată de blocarea tuturor conturilor bancare. Totodată, persoanele respective nu pot primi și cheltui mai mult de zece mii de ruble (aprox. 116 euro) lunar per numărul membrilor familiei care nu au venit; nu pot lua credite și recepționa diferite plăți ca ajutoare sociale sau burse.

Mai mult decât atât, represiunile contra coloanei a V-a au loc permanent, iar în ultimul timp intensitatea lor a crescut. Chiar recent pe lista extremiștilor au ajuns alți 11 apropiați a lui Aleksei Navalny, iar fratele lui, Oleg, cel mai probabil va ajunge din nou după gratii.

În același timp, sunt luate măsuri și împotriva coloanei a VI-a, însă lupta împotriva ei este mai discretă.

Caz concret. Apariția lui Aleksei Kudrin pe lista lui Dughin nu este de mirare. În anul 2011, Kudrin a avut un conflict cu președintele de atunci Medvedev (liberal sistemic) după ce a criticat politicile fiscale ale președintelui și intenția acestuia de a crea un partid de dreapta (controlat de Kremlin) pe care Kudrin l-ar fi condus. Cel din urmă a declarat că nu va participa la „proiecte artificiale”, iar acest partid ar „discredita idea liberal-democrată”. Totodată, el s-a declarat solidar cu rezoluțiile protestelor organizate de Navalny în anul 2011, dur reprimate de Kremlin. Mai mult decât atât, Kudrin a ținut o cuvântare la unul dintre mitingurile opoziției, cerând alegeri parlamentare anticipate. Drept urmare, Kudrin a fost înlăturat din funcții politice de rang înalt.

Un alt exemplu – Viktor Cherkesov. Fost KGB-ist și apropiat a lui Putin. A fost adjunctul lui Putin în perioada în care acesta conducea FSB-ul, ulterior ocupând funcții în administrația prezidențială și în structurile de forță. În anul 2007 el conducea Agenția Federală Anti-drog când mai mulți ofițeri anti-drog au fost arestați într-un dosar controversat. Atunci, Cherkesov a relatat presei că, de fapt, aceste rețineri nu sunt altceva decât rezultatul războiului între clanuri de silovici. Tot atunci el a sugerat că în Rusia are loc război între grupări de silovici și între aceștia și liberali. După aceste declarații, Cherkesov a fost eliminat din cercul de apropiați a lui Putin, rămânând fără funcții de rang înalt, iar agenția de știri (Rosbalt) deținută de soția sa a fost inclusă în lista agenților străini. 

Exemple de reprimare a coloanei a VI-a (după logica lui Dughin, vom include aici doar exponenții sistemului, cei care nu sunt obligatoriu „liberali” sau „globaliști”, ci s-au opus sau pur și simplu au incomodat Kremlinul) pot continua: Alexander Kasjanov, Serghei Furgal, Serghei Magnitsky, Aleksander Litvinenko și mulți alți.

Dughin – avocatul „Marii Terori putiniste”?

Observăm că, în realitate, Kremlinul duce un război atât împotriva coloanei a V-a, cât și împotriva coloanei a VI-a. Astfel, îndemnul lui Dughin nu este de a începe represiunile împotriva elitei, ci mai degrabă îndemnul la accelerarea și înăsprirea procesului de „curățare” sau așa cum îl numește el – „cistka”, un termen care din anii Marii Terori a căpătat conotații odioase, fiind utilizat în special pentru a descrie represiunile împotriva membrilor Partidului Comunist al Uniunii Sovietic efectuate de către Stalin.

Pentru a înțelege mai bine mesajul trebuie să înțelegem contextul.

Context. În primul rând, Rusia se află din nou în procesul de transfer al puterii, cunoscut ca „marele transfer”. Putin nu este veșnic și el știe asta, știe și elita rusă. În mod natural, această elită vrea să-și păstreze funcțiile și influența, iar pentru aceasta este nevoie de a păstra actualul model de guvernare.

Opozantul Boris Nemțov explica în anul 2013 că pentru Putin și apropiații săi (Igor Sechin, Boris și Arkady Rotenberg, Yury Kovalchuk ș.a.) este vital să controleze atât politica, cât și economia țării (vorbim în special de giganții ca Gazprom, Transneft, Rosneft etc.) pentru a păstra puterea. Banii lăsați pe mâna unor intruși ar putea să fie folosiți împotriva lor. Totodată, „Putin” nu este o persoană, ci un sistem, însă persoana Vladimir Putin este esențială pentru că reprezintă garantul actualei verticale a puterii. Prin urmare, vânarea inamicilor din politica internă reprezintă prioritatea zero pentru Kremlin, iar cu cât susținerea populației va scădea, cu atât va crește intensitatea represiunilor.

Astfel, intervine cel de al doilea aspect. Perioada de transfer al puterii va pune la încercare unul dintre cele mai mari mituri alimentate de Kremlin și anume că verticala puterii este un monolit. Luptele între clanuri de politicieni și/sau silovici au loc constant (exemple mai sus), însă ele sunt ținute departe de public, atât de departe încât au născut și teorii ale conspirațiilor precum cea a turnurilor Kremlinului. Potrivit acesteia, fiecare turn al Kremlinului reprezintă o grupare (un pol de putere) care luptă pentru a fi cât mai aproape de turnul principal (puterea supremă). Această teorie a fost negată de autorități. De exemplu, Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al președintelui, a declarat că în cercurile politice înalte într-adevăr uneori există „dezbateri aprinse” între purtătorii diferitor puncte de vedere, însă ele nicidecum nu sunt un „război”.

Mesajul este simplu: Dughin îndeamnă puterea (adică latura dură a ei – silovici – respectiv armata, serviciile și „patrioții adevărați”) să recurgă la „curățarea” politică a Rusiei pentru a păstra puterea și în epoca post-Putin. Altfel, consideră Dughin, Rusia riscă să ajungă pe mâna unui „liberal”, agent al Washingtonului, care „benevol va slăbi și distruge țara” sau aceasta se va cufunda din nou în anii `90, adică într-un nou război pentru putere care va avea aceleași efecte. Din moment ce coloana a VI-a a lui Dughin este compusă în mare parte din personaje irelevante, fără putere reală, iar opoziția a fost distrusă, cel mai probabil el sugerează lui Putin să „curețe” anume cercul său de apropiați.

Totodată, războiul dezlănțuit în Ucraina va pune la încercare serioasă verticala puterii lui Putin. Este clar că planurile rușilor au fost date peste cap, iar războiul îi costă enorm pe ruși. Astfel, în cazul în care Ucraina mai rezistă, iar Occidentul va face front comun economic împotriva Rusiei, Putin va fi decapitat de propria elită.

Iurie Rotaru este cercetător asociat la Centrul de studii sino-ruse din cadrul ISPRI.