Două sunt chestiunile la care mă voi referi. Prima, predarea religiei în şcoală şi a doua, majorarea salariilor tuturor bugetarilor. Problemele sunt diferite, dar ambele trebuie gestionate în spaţiul public cu maximă responsabilitate.

Ce au înţeles unii profesori de religie sau preoţi care predau în şcoli din catastrofa de la Colectiv? Că muzica rock este satanistă (mă întreb care o fi părerea lor despre manele), că acei tineri şi-au căutat-o cu lumânarea şi meritau să moară. În ultimele două zile au apărut din nou ştiri despre aberaţiile care se petrec în sălile de clasă la ora de religie. În Bucureşti, la Colegiul A.D. Xenopol, din care două eleve au fost rănite în clubul Colectiv, un profesor de religie le-a distribuit tinerilor materiale didactice în care afirma că muzica rock este satanică şi are rolul să-i depărteze pe credincioşi de religie. Apoi, simpaticul actor Adrian Văncică (Celentano din Las Fierbinţi) relatează pe un cont de socializare că a aflat de la un nepot de-al lui că la liceul pe care îl frecventează profesorul le-a dat ca temă de meditat ce ar fi făcut Fecioara Maria dacă ar fi fost invitată să meargă în club sau la miting împotriva Guvernului (?!). "Dacă în urma acestei postări nepotul meu va fi persecutat didactic de imbecilul ăsta îl strâng de gât cu mâna mea. Creştineşte", a încheiat "Celentano". Doar două exemple din multele pe care mass-media le-a prezentat în aceste zile. Dacă în două licee din capitala României europene se face astfel de educaţie religioasă, ce păcatele lor pot auzi copiii din vreun sat uitat de lume?

Desigur, nu toţi profesorii de religie au astfel de ieşiri, dar faptul că tragedia în care au murit atâţia oameni este folosită ca exemplu pentru "educaţie religioasă", fie şi într-un singur liceu, trebuie să fie un suficient semnal de alarmă pentru revizuirea programei acestei discipline. Amintesc aici că au existat cazuri când tot la disciplina religie au fost editate manuale care prezentau copii călcaţi de maşină, pedepsiţi chipurile pentru că nu au traversat pe zebră. Din păcate, predarea acestei discipline în formula actuală este o frână în calea educării viitoarelor generaţii. Sunt convins că ar fi mult mai util pentru elevi dacă s-ar preda o istorie a religiilor, de personal calificat, nu de preoţi ori pastori ai vreunui cult anume, sau profesori care au terminat teologie. Aceştia pot foarte bine să predea în şcolile confesionale, nimeni nu le interzice. Educaţia în România trebuie să fie laică, după modelul din şcolile publice din Finlanda, SUA sau Franţa. Nu uitaţi ce spunea un luptător pentru democraţie şi libertate care a făcut decenii de puşcărie grea (Nelson Mandela) - "Educaţia este cea mai puternică armă cu care poţi schimba lumea". Vi se pare că putem progresa în România cu o astfel de educaţie religioasă în şcoli?

A doua chestiune, majorarea salariilor tuturor bugetarilor cu 10%. Ce este oare această decizie luată de parlamentari decât confirmarea faptului că nu au înţeles nimic din ce se petrece în România în aceste zile. N-au înţeles de ce au ieşit sute de mii de oameni în stradă în întreaga ţară. Sau poate au înţeles, dar nu le pasă şi în acest caz dau dovadă nu doar de maximă iresponsabilitate, ci şi de lichelism. România are în momentul de faţă peste 1,2 milioane de bugetari. Extrem de mulţi. Conform unor studii de administraţie publică, România ar putea funcţiona foarte bine cu 600.000 de bugetari, aici fiind incluse Educaţia, Sănătatea, Administraţia publică, Justiţia, Internele, Serviciile şi Armata. Unde credeţi că este excesul de bugetari? Aş face pariu că în afară de Sănătate şi Armată (fără rezervişti), toate marile domenii de responsabilitate ale statului sunt supradimensionate. Mugur Isărescu dixit: "În 1990 Statul funcţiona cu circa 800.000 de bugetari cu tot cu cei din Comitetul Central. După 20 de ani avem 1,2 milioane şi ne întrebăm unde este problema".

România are nevoie ca de aer de reorganizarea aparatului bugetar, inclusiv de corelarea salariilor din sistemul de stat după privat, nu invers. Avem la îndemână modelul nordic, unde etalonul salariului mediu naţional este cel din industrie. De la clasa politică actuală însă nu ne mai putem aştepta la responsabilitate, un cuvânt care ar trebui să definească un mod de a fi în societate - de la salariat, funcţionar, sau educator până la patroni, politicieni sau decidenţi în stat.