Omul este cea ce învaţă să fie. Una dintre cele mai importante căi de învăţare, pentru orice om, este copierea prin imitare. Copiem părinţii, copiem profesorii, copiem personaje care ne impresionează în filme, copiem personaje care ne împresionează pe ecran. Fără să vrem, în mod inconştient, ne amprentăm cu feluri de a fi care se sintetizează în final în felul nostru de a fi.

În devenirea lui, fiecare om străbate şi această cale. Iar devenirea este un proces care continuă toată viaţa. În al doilea rând, oamenii simpli, copiii şi adolescenţii se uită întotdeauna în sus. Au o nesiguranţă care îi fac să se uite ce fac cei mai de sus. Aproape pentru toţi care fac parte din aceste grupuri de populaţie ecranul televizorului este un arbitru în nesiguranţa lor, conştientă sau inconştientă, de a opta. În al treilea rând, este timpul unor bulversări, răsturnări şi încă neaşezări a valorilor existenţiale. Iată de ce televizorul este o cutie diabolică. Prin această cutie se poate forma o populaţie care să creadă într-un sistem de valori sau în alt sistem de valori. Afirmaţia: "Asta dăm populaţiei pentru că asta se cere" este falsă. Cei care o folosesc ori sunt atât de săraci cu duhul încât nu pot înţelege rolul formator al televiziunii, ori sunt cinici şi pur şi simplu mint. În fapt televiziunea îşi formează un tip de populaţie pe care o predispune să aştepte un tip de emisiune, un tip de spectacol. Probabil din tot lungul anului perioada cu cea mai consistentă prezenţă a cutiei gălăgioase în casa oamenilor este cea Sărbătorilor de Iarnă, cu maxim de vârf la Revelion. Orice om vrea ca în această perioadă să iasă din cenuşiul şi banalitatea cotidiană, să aibă parte de puţină delectare, de spectacol, de atmosferă de sărbătoare, de clipe trăite altfel. Ei bine, din acest punct de vedere, televiziunea română, televiziunea publică, cea care trăieşte din bani publici, a oferit două zile, de fapt două dăţi, o zi şi o noapte, aflate la distanţa dintre Rai şi iad. De Crăciun am avut acea defilare fabuloasă de campioni şi actori. A fost o defilare de modele. De fapt, a fost o fabuloasă lecţie. Deci avem valori care pot fi modele, dar care niciodată nu sunt ţinute în prim plan, aşa cum ar merita şi cum ar fi normal într-o societate care ar promova valorile. Avem actori de o mare spiritualitate şi de o desăvârşită distincţie, emanând în jurul lor aerul culturii. Bucureştenii au parte de prezenţa lor din când în când la câte un spectacol, dar ţara cea largă nu are parte de ei, pentru că televiziunea are alte criterii valorice pe care decidenţii acestei instituţii înţeleg să le împingă în faţă. Şi ce împing în faţă? Am văzut de Revelion. M-a îngrozit de atâta lipsă de imaginaţie şi atâta vulgaritate. Practic, spectacolul de Revelion ar fi trebuit intitulat "Cur şi ţâţe". A fost cea mai jalnică şi mai agresivă manifestare a vulgarităţii la televiziunea naţională. Au mizat doar pe instincte. Asemenea spectacole corup populaţia în general şi mai ales tineretul înspre mocirla vulgarităţii şi a prostului gust. De ce televiziunea naţională nu ne oferă în prim plan cultură şi spiritualitate, formând un popor distins? De ce nu au "populat" noaptea de Revelion cu bun gust? Sunt şi ei înşişi incapabili de aşa ceva? Se poate. Dar atunci autorităţile ar trebui să îi înlocuiască. Ca efecte dezastruoase pe termen lung prin corupere agresivă îţi vine să spui că această televiziune şi, din păcate, cam toate, ar trebui înterzisă pentru copii, adolescenţi şi oameni simpli. Dacă nu ar avea de unde alege ai putea să-i scuzi pentru lipsa de imaginaţie şi de bun gust, nu şi pentru vulgaritate. Dar acea fastidioasă a doua zi de Crăciun a arătat că se poate oferi cultură, distincţie şi bun gust. De ce preferă cea ce preferă?

Aşa cum se prezintă acum aşteptăm clipa când televiziunea publică se va transforma în Studioul Naţional de Pornografie.  Poate că aceasta este politica! Nu mai avem nevoie de acest popor, este nevoie de o turmă!