Discriminarea, dubla pedeapsă, încălcarea drepturilor la siguranţă, la circulaţie şi la un proces echitabil par a fi conturate în pachetul legislativ, care nu conduce decât la ideea de abuz de drept al unui stat împotriva cetăţenilor altor state membre ale Uniunii Europene. Potrivit Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la libera circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora, "cetăţenii Uniunii au dreptul de şedere pe teritoriul altui stat membru pe o perioada de cel mult trei luni, fără nicio altă condiţie sau formalitate în afara cerinţei de a deţine o carte de identitate valabilă sau un paşaport valabil". "The Guardian" susţine în ediţia de ieri că Guvernul italian a luat o serie de măsuri "dure împotriva populaţiei rome şi a imigranţilor ilegali", demers în urma căruia Italia va expulza mai uşor cetăţenii străini, inclusiv cetăţenii europeni condamnaţi pentru comiterea unor infracţiuni. Potrivit ziarului "The Guardian", propunerea ar putea genera un conflict între Guvernul Berlusconi şi Bruxelles, dacă UE consideră că în acest fel este încălcată legea privind libera circulaţie în spaţiul comunitar. Măsurile adoptate, miercuri, de către Guvernul italian "riscă să ameninţe garanţiile fundamentale referitoare la procedura dreptului la azil", a apreciat, la rândul său, filiala italiană a Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNHCR), într-un comunicat citat de AFP.
Printre măsurile aprobate de noul Guvern "ar figura suprimarea efectului de suspendare a recursului prezentat de solicitantul de azil", în cazul respingerii cererii sale iniţiale, potrivit UNHCR. "Un solicitant de azil a cărui cerere nu a fost acceptată de Comisia teritorială competentă ar putea astfel să fie expulzat înainte de a prezenta un recurs sau înainte ca tribunalul competent să se pronunţe. Recursul ar pierde atunci orice utilitate", subliniază filiala italiană a UNHCR într-un comunicat. Articolul 5 privind dreptul la libertate şi la siguranţă din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) prevede că "orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă". Totodată, orice persoană arestată trebuie să fie informată, în termenul cel mai scurt şi într-o limbă pe care o înţelege, asupra motivelor arestării sale şi asupra oricărei acuzaţii aduse împotriva sa. Iar orice persoană arestată sau deţinută trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere. Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deţinere are dreptul să introducă un recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa, dacă deţinerea este ilegală, iar victima unei arestări sau a unei deţineri în condiţii contrare dispoziţiilor legale are dreptul la reparaţii.

Pe de altă parte, articolul 6 privind dreptul la un proces echitabil din CEDO prevede că "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa". Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită. (va urma)