La pas prin târg, între trecut şi prezent Am locuit mult timp în Velenţa, cunoscându-i toate ungherele şi acum, din când în când, mai dau câte o tură prin acest vechi cartier al Oradiei. Mai deunăzi, purtându-mă paşii prin această zonă a oraşului nostru, am constatat totala decădere a Velenţei, într-un timp relativ destul de scurt. A dispărut, în primul rând, tramvaiul, care circula până la gara Velenţa, aşa-zisa "Oradea est", care şi ea se află într-o stare jalnică, cu două-trei vagoane pe linii, clădirea propriu-zisă mai stă vitejeşte în picioare, dar oare până când? Cinematograful "1 Mai", adică fostul cinematograf, este aproape o ruină. Fabrica de spirt, cândva un simbol al oraşului, este dărăpănată aproape în întregime. Este adevărat că "tutunul şi alcoolul dăunează grav sănătăţii", dar, cu toate astea, importăm fel de fel de băuturi, în cantităţi imense, în loc să le facem noi aici. Despre malul Crişului ce să mai zic, malul stâng inundă o bună parte a Velenţei, creând polemici interminabile, din cauza "ungurilor", care, la construirea "Mu ?t"-ului, au omis să facă şi o cărare betonată. Dar fiindcă am coborât pe malul Crişului până spre podul "Dacia", de ce să nu amintesc şi de faimosul stăvilar în aval de pod, care de ani de zile se află în stare jalnică, încât mi-e ruşine să mărturisesc că până în 1980, an în care am fost pensionat de bătrâneţe, am lucrat şi eu câţiva ani buni la ape. Oare chiar nu există nici o regulă în astfel de cazuri, în care prioritară să fie utilitatea? Şi în ce priveşte liniile de tramvai de la Olosig spre Gară şi în continuare pe Magheru, se discută la nesfârşit, încât te scârbeşti la un moment dat. Parcă pe vremea când tramvaiele circulau, la început, până la Fabrica de Textile, după aceea, până în Oncea şi chiar până la moară în Episcopia, nu erau atâtea probleme. De ce nu se înlocuiesc peste tot tramvaiele cu autobuze, să mai câştige cele 82 de benzinării, mai mici sau mai mari, câte un ban? În fine, s-a mai scris ceva şi despre marea sinagoga din centru, dar zidul mizerabil din faţă continuă să stea în picioare. La fel, pe nimeni nu deranjează starea deplorabilă în care se află mica sinagogă de pe str. Primăriei, deşi cu mici cheltuieli ar putea fi transformată în sală de expoziţii. Consider că şi comunitatea evreiască ar fi de acord cu o astfel de măsură. Cu stimă şi respect Este legal? Apreciaţi dvs. atitudinea RA Apă-Canal Oradea O.G. nr. 400/2003, art. 5 şi anterioarele, ca Legea nr. 114, prevede în legătură cu plata cheltuielilor de întreţinere de către proprietari (locatari) "... După o perioadă de 30 de zile de la data expirării termenului stabilit pentru plată, Asociaţia de proprietari poate calcula şi percepe penalităţi de întârziere... etc.". Contrar acestei prevederi, întrucât termenul de plată scadent al facturilor emise de furnizorul de servicii coincide cu scadenţa plăţii cheltuielilor de întreţinere, acesta procedează la calcularea penalizărilor de întârziere în decursul celor 30 de zile stabilite de ordonanţă ca nepenalizabile, penalizări pe care asociaţiile de proprietari nu au de la cine să le încaseze. Rămânem surprinşi cum o persoană cu formaţie juridică, şefa oficiului juridic de la RA Apă-Canal, şi încă un angajat, care nu şi-a spus numele, dispun debranşarea apei reci de la asociaţie, deşi cazul în speţă era pe rol la instanţa de judecată. În acest caz privind Asociaţia de Proprietari "Crinul" pentru o penalizare anterioară de cca 6.000.000 lei acţionat în judecată şi fiind pe rol la Curtea de Apel Oradea nu tebuia executat înainte de pronunţarea sentinţei definitive şi investirea acesteia cu titlu executoriu. Or în cazul nostru, ca şi în alte cazuri, s-a procedat la debranşarea apei reci pe întreaga asociaţie, afirmându-se că şi Electrica procedează aşa. RA Apă-Canal nu se poate compara cu Electrica, aici existând contracte individuale, alte condiţii contractuale etc. unde cazurile sunt individualizate, or în cazul în speţă este vorba de o colectivitate, care din cauza unor indivizi şi protejată de O.G. nr. 400/2003, cum s-a arătat mai sus, nu poate fi privată de aceste servicii, cu atât mai mult că debitul, corespunzător serviciilor, a fost achitat, iar penalizările au acţionat înlăuntrul termenului nepenalizabil. Sub această presiune, am fost obligaţi, prin şantaj, să achităm o taxă de 1.163.000 lei pentru rebranşare şi luarea unui angajament în scris pentru plata în vederea stingerii litigiului, pe care-l contestăm public, rămânându-ne dreptul de a face o plângere penală împotriva acestui abuz. Înţelegem că raporturile dintre două părţi se derulează în baza unui contract, iar unele litigii ivite între acestea se soluţionează prin buna înţelegere sau pe cale de justiţie, deoarece instanţele judecătoreşti sunt constituite în acest scop de când lumea, ori eludarea acestui principiu aruncă societatea în haos. Întrucât prin adresa nr. 787/07.02.2005 am propus R.A. Apă-Canal ca, la primirea sentinţei, aceasta va fi rezolvată în spiritul acesteia, nu înţelegem de ce s-a aplicat ca procedură DREPTUL FORŢEI în loc de FORŢA DREPTULUI. Este ruşinos că organele abilitate în această direcţie nu rezolvă modul de calculare a penalizărilor. Am cerut clarificări din partea Ministerului Finanţelor care a trimis rezolvarea Prefecturii Bihor, iar aceasta în gura lupului, adică la fosta RAGCL. Este o mare ruşine pentru societatea noastră, când marea majoritate a amărâţilor întreţin minoritatea îmbuibaţilor zilei. G. POPA, Preşedinte Asociaţia "Crinul" Proprietari, în căutarea dreptăţii Către Redacţia ziarului "Crişana" Potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, pentru sondele date în exploatare până în anul 1990, proprietarii de teren agricol nu primese chiria aferentă careului de sondă, respectiv 1200 mp. Pentru sonde şi alte instalaţii amplasate pe terenurile proprietarilor după 1990 se achită chirie. Menţionez că, în anul 2002, prin dl deputat Teodor Cladovan, la insistenţele cetăţenilor în cauză, s-a intervenit în Parlamentul României să fie eliminată această interpretare discriminatorie din lege. Din păcate, problema nu s-a soluţionat. Acum, preconizându-se unele modificări ale legii (şi celei mai noi, şi celei mai vechi), considerăm că propunerea de a amenda art. 38, al. 3 din Legea nr. 18/1991 are deplin şi justificat temei. Prevederea în care se precizează că "nu pot fi atribuite suprafeţele de teren pe care s-au efectuat investiţii, altele decât îmbunătăţiri funciare" trebuie eliminată, fiind neconstituţională. În locul acestei interpretări inechitabile, trebuie reinstaurată dreptatea. Avem credinţa că noua guvernare înţelege şi va aproba demersul, precizând că în cauză sunt sute de proprietari, în zone extinse din Bihor. Sucursala Petrom Suplacu de Barcău nu are nici un interes a se opune, nu era potrivnică nici până în prezent, cramponându-se de acea aberaţie din lege, controlată de forurile superioare pentru aplicare. Sperăm să avem susţinerea cuvenită mai cu seamă din partea aleşilor în Parlament, începând cu dl deputat Cornel Popa, care cunoaşte destul de bine problema. O documentare mai aprofundată se poate face la faţa locului, oamenii din comunele Suplac, Balc, Abram, Viişoara ş.a. cunosc problema, suportând, totodată, consecinţele. Ar mai fi de adăugat că, în raport cu veniturile nete, pe care le obţin cei ce exploatează zăcămintele aflate sub şi pe terenurile agricole ale oamenilor, ceea care constituie chiria, asta înseamnă destul de puţin. Un argument în plus pentru a face dreptate celor care au redevenit proprietari de drept şi de fapt pe pământul lor, de care o dată au fost cu forţa deposedaţi, printre care se numără şi subsemnatul. Stimată redacţie, pentru că şi cu alte ocazii ne-aţi fost alături, vă rugăm să fiţi cu noi şi de astă dată, mulţumindu-vă. Referitor la modificări, la legea pământului multe ar mai fi de propus, cu gândul la situaţia dezastruoasă a pădurilor, la activitatea de punere în posesie şi eliberare a titlurilor de proprietate. Labău SILVESTRU