D-ale pensionarilor Cozi interminabile la Casa de Pensii din Oradea, la mai toate ghişeele aglomeraţie mare, în fiecare sfântă zi de lucru. Mulţi dintre aceştia sunt veniţi din cele mai îndepărtate aşezări ale judeţului, chiar dacă e frig şi omătul mare. Unii se interesează de bilete de tratament în vreo staţiune, alţii, majoritatea, doresc să afle ce-i cu decizia de recorelare a pensiei care nu mai soseşte, deşi aflăm că acţiunea s-a încheiat încă în vara anului trecut. Afli şi un prim răspuns, dacă ai reuşit să prinzi un număr de ordine la coadă: " Decizia? Aşteptaţi-o acasă, o veţi primi prin poştă..." Curiozitatea te îndeamnă să afli ce se întâmplă, totuşi, cu aceste decizii. Şi afli că aceste documente se tipăresc în Bucureşti, singurul loc din ţară, de fapt, şi pentru pensionarii din Bihor. A sosit un prim lot de decizii, care reprezintă circa 10 la sută din totalul lor. Pensionarii sunt puşi astfel în imposibilitatea de a contesta eventualele nereguli privind recalcularea pensiilor. Iată şi o altă "jalbă" din acelaşi domeniu... Pensionarii militari sau cei care doresc (sunt nevoiţi) să-şi dovedească vechimea din perioada stagiului sau, eventual au fost angajaţi în armată se pot adresa în acest sens doar la Arhivele Armatei de la Piteşti - singurul "depozitar" al unor astfel de acte. Pentru a simplifica procedura de căutare a dovezilor, s-a luat măsura trimiterii cererilor prin Centrele Militare judeţene. Numai că, nici aşa, cei de la Arhive nu răspund în nici un fel acestor cereri, dovadă că, în acest an, (din care au şi trecut două luni) CM Bihor nu a primit nici un răspuns, chiar dacă cererile au fost depuse în octombrie anul trecut. Mai ştim că nu trebuie să fii "arhivar" de profesie ca să găseşti un document care ar atesta vechimea în muncă a unuia dintre petiţionarii posibili, deoarece m-am convins personal că cele de la CM Bihor, conform probabil aplicării instrucţiunilor eşalonului superior, au fost selectate şi ambalate după toate regulile, aşa că cel care doreşte să afle vreun document îl găseşte şi cu ochii închişi. În ambele cazuri sunt ignorate legi care stabilesc măsuri cu privire la rezolvarea petiţiilor cetăţenilor. Prof. Iosif BRĂTCANU Frăţietatea olandezo-română dă roade Românii sunt, în general, recunoscuţi ca un popor primitor şi ospitalier. Nu cu mult timp în urmă, reprezentanţi ai bisericilor reformate din localitatea Gendringen din Olanda şi din satul Cacuciul Nou, zis Magyar-Kakucs, comuna Măgeşti, au stabilit o frumoasă legătură de prietenie, care s-a consolidat şi în anul abia încheiat. Reprezentanţi ai cultului reformat din Măgeşti i-au vizitat pe omologii lor din Olanda care, la rândul lor, au fost oaspeţi de seamă ai măgeştenilor. În urmă cu trei ani, reprezentanţii Bisericii Reformate şi conducerea Primăriei Măgeşti, reprezentată de primarul Gavril Costea - primar şi viceprimarul Emerik Barabaş au primit cum se cuvine delegaţia reformată din Gendringen-Olanda. În cele şapte zile cât oaspeţii olandezi s-au aflat în România s-au bucurat de ospitalitatea românească binecunoscută. Gazdele din Măgeşti au ţinut să prezinte delegaţiei olandeze cât mai multe obiective culturale şi nu numai care au lăsat o vie amintire în sufletele olandezilor. Musafirii au vizitat staţiunile Băile Felix, Sovata, Peştera Urşilor de la Beiuş, a Vântului, de la Şuncuiuş, şi altele. Înaltele personalităţi bisericeşti olandeze nu scapă nici un moment pentru a-şi manifesta sentimentele de apreciere faţă de frumuseţile văzute în România, dar cel mai mult i-a impresionat ospitalitatea românilor. De fiecare dată olandezii oferă diferite daruri locuitorilor din satele comunei Măgeşti. În anul 2004, au adus cu TIR-uri, de la o distanţă de 1600 km, mobilier pentru şcoli şi grădiniţe şi pentru căminul cultural din Magyar-Kakucs. În anul 2005, pe adresa comunei Măgeşti au fost trimise alte daruri, alimente şi îmbrăcăminte pentru adulţi şi copii în valoare de 82 milioane lei. Suntem ferm convinşi că şi în anul în curs legăturile de prietenie şi sinceră colaborare cu cei din Gendrigen vor continua. Mulţumiri şi deosebit respect transmit cele 50 de văduve pensionare CAP domnului Emeric Barabas, viceprimarul comunei Măgeşti şi ctitor al Bisericii Reformate pentru cadourile primite în dar de la delegaţia frăţească olandeză. Teodor BALMOŞ Stimată Redacţie, Venind de la Marghita şi mergând la Arad, am fost nevoită să stau o noapte în gara CFR Oradea, pentru că tren aveam numai dimineaţa, la ora 4.20. Vă spun sincer că este o tragedie să fii nevoit să stai noaptea în gară. Am înţeles că aceasta este în renovare, dar să închizi două săli de aşteptare odată, să nu existe o bancă şi să fii nevoit să stai ore întregi în frig şi mizerie mi se pare inuman. Poliţişti la tot pasul, de parcă ai fi la puşcărie. Dacă ar fi vorba numai despre poliţia TF, aş înţelege, însă trebuie să te supui şi controalelor efectuate de poliţia de frontieră, jandarmii din oraş, bodyguarzii de la nu ştiu ce societate, care te privesc de parcă ai fi ultimul om. Dacă te duci în barul din gară, acolo dai numai de taximetrişti care joacă cărţi, fumează, urlă, poliţişti, este o atmosferă de coşmar şi, după ce ai băut un ceai sau cafea, eşti poftit afară de barmani, spunându-ţi că aici nu este sală de aşteptare. Mergi în gară, nu ai unde să stai, te plimbi pe un hol plin de mizerie, urmărită de oameni de ordine (poliţişti) de parcă ai fi în penitenciar. La toaletă nu poţi să mergi, pentru că îţi dai stomacul afară din cauza mirosului insuportabil şi mizeriei, dar de plătit trebuie să plăteşti. Ce va fi când se va termina renovarea şi nu vor mai fi săli de aşteptare, pentru că în "Crişana" am citit că în loc de săli de aşteptare vor fi localuri (restaurant, bar), dar să ştiţi că nu toată lumea îşi permite să stea într-un local să consume o noapte întreagă, sunt oameni bolnavi care călătoresc de nevoie, nu de dragul plimbărilor. Taximetriştii din faţa gării, care nu au nici sigla firmei de care aparţin, deci, după părerea mea, aceştia lucrează la negru, îţi cer un preţ de te doare mintea şi în plus sunt foarte insistenţi, poate poate te vor convinge să apelezi la serviciile lor, aproape ca îţi bagă mâna în buzunar. Pe aceştia nu îi ia nimeni la întrebări, pe domnii poliţişti nu îi deranjează acest lucru? Vă spun că este strigător la cer ce se întâmplă. Verificaţi dumneavoastră, să vedeţi că nu vă scriu minciuni, din păcate asta este realitatea. Este regretabil că Oradea are o asemenea gară murdară, unde domneşte o atmosferă dezgustătoare, căci te-ai duce oriunde numai în gară să nu stai. Însă noaptea unde să mergi, dacă nu ai pe nimeni în Oradea? Szabo Anamaria, Marghita În apele tulburi ale politicii se pescuiesc şi "crocodili" Corupţia, ca fenomen social, prezentă în toate ţările lumii, este azi obiectul luptei politice a partidelor şi guvernelor ţărilor respective. Această luptă împotriva corupţiei dusă de jurişti profesionişti şi amatori, este mediatizată pe scară largă, cu succese şi insuccese, cu dovezi credibile şi incredibile, care ţintesc persoane cu funcţii şi nume sonore din societatea românească, aşa cum cere interesul politic de imagine a puterii actuale. Se ştie, însă, că nu tot ce zboară se mănâncă. Exemple convingătoare şi mai puţin convingătoare fac deliciul presei şi a talk-show-urilor politice. Vinovaţi sau nevinovaţi, sunt acuzaţi şi ponegriţi în articolele de senzaţii atât în presa locală, cât şi în cea centrală. Această luptă are, însă, efecte nefaste în viaţa politică şi economică a ţării. Societatea civilă, lipsită de mijloacele necesare, dar unită de lupta împotriva urmărilor dezastruoase a inundaţiilor, a catrastrofelor produse voit sau nevoit, a stării infracţionale alarmante este supusă unor încercări grele de suportat. Milionarii în valută şi miliardarii în lei îşi completează averile, se îmbogăţesc încontinuu prin tranzacţii comerciale, inginerii financiare şi trafic de influenţă, legale şi ilegale, iar masele largi de români sărăcesc văzând cu ochii, lipsiţi de locuri de muncă, ameninţaţi de şomaj şi pensionări anticipate. Toate aceste contraste din viaţa socială duc la neîncredere în conducerea ţării, iar electoratul devine neîncrezător şi asta se va vedea la alegerile viitoare. Justiţia, aparent independentă, dar sub comandă politică, îşi creează imagine în faţa UE cu exemple de urmăriţi penali, aflaţi în funcţii înalte. Totul este un joc politic al zilelor noastre. Cu toate aceste lupte politice, dorinţa tuturor rămâne integrarea în UE care sperăm să se producă. col. (r) TATAR Zoltan Un gând la o deosebită aniversare Cuprins de emoţie, respect, recunoştinţă şi veneraţie, m-am tot gândit, preţ de mai multe zile, cum să-mi pot exprima, cât mai bine, în câteva rânduri, aceste stări şi sentimente faţă de Părintele Arhidiacon şi profesor Teodor Savu acum, care a împlinit recent venerabila şi patriarhala vârstă de 90 de ani! Constat, cu oarecare strângere de inimă, că nu este uşor să faci un asemenea lucru, mai ales pentru unul ca mine, care îl cunosc de relativ puţină vreme, adică de doar 20 de ani. Părintele Savu se conturează şi se identifică, cel puţin în mintea şi în inima mea, prin câteva trăsături şi calităţi distincte: în primul rând, caracterul, onoarea şi demnitatea părintelui, apoi vocea sa inconfundabilă, acel timbru baritonal de neegalat; după aceea cultura teologică şi nu numai cu care este înzestrat datorită muncii şi tenacităţii prea cucerniciei sale; luciditatea şi spiritul său critic însoţit de foarte multă înţelegere şi condescendenţă; pe urmă spiritul de disciplină, în primul rând, cu el însuşi, de rigoarea academică, doctrinară, liturgică şi canonică revelată cu fiecare slujire a sa sau cu fiecare predică ori cuvântare, susţinute într-un mod foarte coerent şi elevat în diferite împrejurări sau cu diferite ocazii; comportamentul, felul său de a fi şi de a se raporta la semenii săi, la fiecare în parte într-un mod deosebit şi unic, fiind foarte respectuos, accesibil şi deschis, toate acestea descoperind, în persoana sa, o etică a bunului simţ pe care a cultivat-o de-a lungul întregii sale vieţi şi care astăzi o întâlneşti tot mai rar!... Părintele Savui mai are şi calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreţie şi modestie ieşite din comun, care îţi inspiră foarte multă încredere, confort sufletesc şi dragoste faţă de valorile perene ale spiritualităţii şi culturii noastre autentice! Citindu-i datele sale biografice, mă uit cu multă admiraţie la data şi locul naşterii sale: - 20 februarie 1916 în localitatea Sânnicolau Român, judeţul Bihor; la studiile pe care le-a făcut: la Oradea şi Cernăuţi; la anii de detenţie politică pe care a fost silit să-i petreacă între anii 1948-1953 în "gulagurile româneşti" de la Jilava şi Aiud, unde a cunoscut mare parte din intelectualitatea autentică românească din perioada interbelică cum ar fi Nichifor Crainic, Radu Gyr şi Vasile Voiculescu; apoi mă gândesc la funcţiile pe care le-a ocupat de-a lungul vremii: diacon ceremonial, inspector eparhial şi mai ales profesor universitar, la oamenii pe care i-a cunoscut şi cu care a colaborat: Patriarhii Nicodim, Iustinian, Iustin, Teoctist, pe care îi evocă de multe ori, deoarece îi apreciază foarte mult; Mitropoliţii de vie memorie: Nicolae Bălan, Vasile Lăzărescu, Nicolae Corneanu, Nicolae Mladin, Antonie Plămădeală şi, nu în ultimul rând, actualul ierarh de la Sibiu în persoana Î.P.S. Laurenţiu Streza; Episcopii de vrednică pomenire ai Oradiei: Andrei Magieru, Nicolae Popoviciu, Valerian Zaharia şi, mai cu seamă, Vasile Coman al cărui colaborator apropiat şi destoinic a fost până la trecerea acestuia la veşnicele locaşuri, care a avut loc în 10 iulie 1992. Nu în cele din urmă, îmi aduc aminte de zecile de articole şi studii pe care le-a scris cu o competenţă şi cu o rigoare ştiinţifică remarcabilă, în diferite reviste şi publicaţii , dar şi la lucrarea: "Două sute de ani de la zidirea Bisericii cu Lună", apărută la Editura Episcopiei Oradiei în 1984, sau la teza sa de doctorat "Despre Dogma Întrupării" care rivalizează, în bunul sens al cuvântului, cu "Epicleza Euharistică" a mentorului său spiritual - Episcopul de vrednică pomenire Nicolae Popoviciu. Personal, mă simt foarte onorat pentru faptul că am avut fericitul prilej şi marea şansă de a-l întâlni şi (de) a-l cunoaşte pe Părintele Teodor Savu, mare personalitate a culturii şi spiritualităţii acestor ţinuturi şi nu numai şi, nu în ultimul rând, de a avea posibilitatea să-mi exprim, în scris, recunoştinţa şi omagiul meu la acest ceas aniversar când îi doresc să aibă parte, în continuare, de multă sănătate, de mult spor şi de multe împliniri duhovniceşti. Un sincer şi călduros "La mulţi şi fericiţi ani! Prea Cucernice Părinte Profesor! Cu multă preţuire şi recunoştinţă, Stelian GOMBOŞ Câteva sfaturi pentru un tânăr primar Deşi nu a trecut mult timp de la ultimele alegeri locale, domnul Cociuba Vasile, primarul comunei Vârciorog, dovedeşte că este un bun gospodar, este harnic, îi place noul şi frumosul. Acest lucru este dovedit şi de faptul că în satul Fâşca, drumul Vârciorog - Fâşca Hotar a fost nivelat şi tasat, astfel încât celor care circulă pe acest traseu nu le vine să creadă diferenţa dintre starea drumului din trecut şi prezent. O altă realizare deosebit de utilă este reparatul căminelor culturale, zugrăvitul şi amenajarea exteriorului şi interiorului acestor lăcaşuri, precum şi renovarea faţadei primăriei. Introducerea apei potabile la şcoala din centru, a calculatoarelor în sălile de clasă şi amenajarea grupului social sunt alte obiective asumate, unele, în curs de finalizare. Consilierii şi primarul sunt conştienţi că pe raza comunei şi în special a satului Fâşca mai sunt încă multe obiective care trebuie realizate, motiv pentru care vin în faţa domniilor lor cu următoarele propuneri: 1. În satul Fâşca, în locul zis "ochi", loc cu apă freatică, mlăştinos, să fie plantaţi în primăvara anului 2006 puieţi de esenţă: plop negru canadian, hibrid cu creştere rapidă. 2. În locul numit "la Gohodol", tot mlăştinos, în jurul podului să fie, la fel, plantaţi puieţi de plop. În jurul izvorului, de o parte şi de alta, să fie plantaţi arbori ornamentali, iar lângă aceştia să fie instalată o bancă pentru cei care doresc să poposească aici. De la izvor până la pod să fie plantaţi puieţi de o parte şi de alta a drumului, cu timpul putându-se forma deasupra potecii un tunel natural din vârfurile ramurilor. 3. De la şcoală până la locul numit "baltă", terenul viran să fie plantat cu pomi fructiferi, cireşi nobili (nu timpurii, care pot îngheţa primăvara) sau pruni de turţ, care dau producţie în fiecare an. 4. Domnule primar, nu cu mult timp în urmă, când eraţi ceva mai tânăr, alergaţi mingea de la un capăt la celălalt al satului Fâşca, în echipa de fotbal locală, în lipsa unui teren corespunzător. Această situaţie este valabilă şi astăzi. Pârâului care vine prin faţa casei Oanei Costi ar fi bine poate să i se schimbe cursul, astfel încât aici să poată fi amenajat un teren de fotbal pentru tineret. 5. Ultima propunere: trebuie gândit ca în caz de incendii pe raza satului să fie asigurată o cantitate suficientă de apă pentru alimentare a maşinilor de pompieri dintr-un bazin sau puţ, pe cale naturală, fără investiţii. Sunt convins că vor fi voci care se vor opune acestor propuneri, pentru că puieţii pot fi rupţi de animale. Dar animalele acestea vor fi supravegheate de stăpâni şi chiar dacă se va întâmpla să fie distruşi câţiva puieţi, în anul următor vor fi înlocuiţi. - Puieţii se pot obţine de la organele silvice din judeţ în mod gratuit, iar restul lucrărilor nu cred că necesită alocare de fonduri băneşti. Vă doresc succes în modul de realizare a celor propuse, în folosul şi pentru înfrumuseţarea satului. Fiu al satului, Vasile ALBU