Luni: Săptămâna politică a debutat în forţă. Trebi importante pe agenda Parlamentului, cestiuni la care, din motive politice, USL n-a vrut să se facă părtaşă. O după-amiază întreagă a stat poporul în nemişcare, cu sufletul la gură, până să se deranjeze domniile lor să asigure cvorumul şedinţei în care deputaţii şi senatorii urmau să ia la cunoştinţă despre decizia CCR privind revenirea lui Traian Băsescu la conducerea statului. La un moment dat, ascultându-i pe aleşii USL, care au decretat că judecătorii CCR sunt nişte „infractori", ne-am fi putut aştepta să asistăm la arestarea acestora, în direct şi la oră de maximă audienţă. Până la urmă, lucrurile s-au mai calmat şi formalităţile aşteptate de fostul şi actualul preşedinte, duse la îndeplinire.

Marţi: Ştim că avem o clasă politică responsabilă. Fiindcă n-au putut îndura bărbăteşte eşecul înregistrat la referendum, Antonescu şi Ponta şi-au găsit lucruri mai importante de făcut, taman în ziua reinstalării lui Băsescu. În lipsa titularului interimar, plecat de urgenţă în vacanţă, la Cotroceni nu a avut loc nicio ceremonie de predare-primire a postului. După logica şi stilul personal, ne-am fi putut aştepta ca Antonescu să fi luat cu el şi cheile, măcar aşa ca să-i facă în ciudă „dictatorului". Una peste alta bine că transferul de putere s-a făcut fără vărsare de sânge, fiind stropit din plin doar cu năduful celor câteva sute de români care pichetează şi astăzi palatul.

Miercuri: Rectificare bugetară „made by Ponta & comp". S-au luat 1,2 miliarde de la Transporturi şi cea mai mare parte din ei s-a dus la TVR. Asta în condiţiile în care televiziunea publică, băgată în restructurări, vrea să renunţe la trei dintre posturile ei. Ce să pricepi de aici? Că Guvernul finanţează propaganda, în detrimentul autostrăzilor, la care se va mai lucra poate după ce trec anii electorali: 2012, 2013... şi cine ştie câţi or mai veni. Politicienii români sunt toţi la fel. Indiferent de partid, nu au decât un singur program politic, tembelismul. Cum le-a dat Boc primarilor săi bani din Fondul de rezervă, de l-a târât USL-ul prin tribunale şi a ameninţat că ia sumele înapoi, tot aşa a procedat şi Ponta, „stimulentele" electorale fiind binevenite în prag de alegeri. Şi acum stăm şi ne mirăm de ce nu sunt bani pentru despăgubirea ţăranilor loviţi de secetă. Sunt! Da' nu sunt unde trebuie.

Joi: Tocma' începeam să ne plictisim. Peste agenda televiziunilor de bătut apa-n piuă plutea prin aerul rarefiat al înălţimilor politicii un iz de vacanţă târzie... Şi, când colo, taman când să aţipească patria sub soarele călduţ al sfârşitului unei veri agitate, buuuum!, pică bomba. Băsescu va fi suspendat şi a treia oară. Ori acu' prin septembrie, ori mai bine la iarnă. Cel de-al treilea referendum urmează să fie organizat odată cu alegerile parlamentare, ca să facă şi rataţii cvorum. Prea puţin mai contează că, de când a revenit la Cotroceni, bietul Traian nici n-a apucat să deschidă gura, deci n-a avut vreme să „încalce grav Constituţia". Dacă vrea, Voiculescu merge şi aşa... Crin Antonescu propune reinstaurarea monarhiei. Unii au aplaudat ideea fără să ştie că, de fapt, preşedintele interimar s-a gândit că regele ar trebui să fie chiar el.

Vineri: Umblă vorba că Andrei Marga, liberalul care a reuşit să se facă de băcănie la Externe, va fi numit preşedinte al Institutului Cultural Român, condus până de curând de fascisto-pedelistul H.R. Patapievici. Între un scriitor cu operă şi rezultate remarcabile la conducerea ICR şi un ministru eşuat, Marga e desigur cel mai bun candidat. Nici nu mai contrează că, aşa ca din pământ, săptămâna asta au apărut iar informaţii despre bizara relaţie pe care fostul rector de la Cluj a avut-o cu Securitatea. Totuşi, nu e sărit de pe fix ca, la 22 de ani după Revoluţie, un fost tovarăş să reprezinte cultura românească în afara graniţelor?

Sâmbătă: Dacă nu mai sunt la guvernare, capii UDMR şi-au adus aminte să se întoarcă şi ei cu faţa către poporul lor. 20.000 de unguri au fost aşteptaţi astăzi la Sf. Gheorge pentru a protesta împotriva „naţionalizării" clădirii Liceului „Miko" din localitate şi a condamnării celor doi etnici maghiari care s-ar face vinovaţi de ilegalităţile în urma căreia imobilul, construit la sfârşitul secolului al XVIII-lea din banii primăriei şi din donaţii, a fost făcut cadou Episcopiei Reformate. Ca şi la Oradea, administraţia locală plătea circa un milion de lei pe an chirie la episcopie. Şi asta pentru o clădire în care, tot ca şi la noi, învaţă numai copii maghiari. De ce la Oradea nu s-ar putea întâmpla la fel? Şcoli avem, iar chirii plătim cu vârf şi îndesat.

Duminică: Că Patriciu a scăpat de puşcărie, că vine a treia suspendare, că se scumpeşte curentul ori că se strânge laţul asigurărilor obligatorii, toate sunt poveşti pe lângă nunta de poveste a Elenei Băsescu. Te şi întrebi de ce se face atâta caz? Bine că s-a măritat! Poate pentru că până acum ăsta pare a fi cel mai mare dintre „succesurile" scurtei sale cariere politice.

Cetăţeanul surmenat