Bătrânețea este o boală incurabilă. Așa se traduce titlul de mai sus. Deși este o boală incurabilă, bătrânețea aceasta ne obligă să luptăm cu ea. Ce să facem că, deși suntem bătrâni, am vrea să mai trăim, crezând că mai avem câte ceva de făcut aici, pe Terra?

Seneca, filosoful, spunea că nu este nimeni atât de bătrân, încât să nu mai dorească o zi măcar din viață (= Nemo tam senex est, ut improbe unum diem speret). Dar, deși Cicero acorda bătrânilor prioritate, seniores priores (=Bătrânii au întâietate.), grijă mare trebuie să aibă societatea de cei tineri. Din păcate, însă, se îmbolnăvesc și tinerii. Deci, modificând sintagma ciceroniană, am zice că iuniores priores, pentru că ei preiau ștafeta și o duc mai departe. Oricum, atât bătrânii, cât și tinerii au făcut sau fac ceva  pentru neam și țară, astfel că toți trebuie să aibă prioritate. De mii de ani s-a înțeles acest lucru. Nu întâmplător, cei vechi lansaseră cugetări care nu trebuie uitate: Summum bonum medicinae sanitas (= Sănătatea este binele cel mai prețios al medicinei.) sau Salus aegroti suprema lex medicorum (= Sănătatea bolnavului este legea supremă a medicilor).

Așadar, necesitatea de a ne lupta cu acea boală incurabilă numită bătrânețe ne-a silit și ne silește mereu să ne adresăm multor medici, să umblăm prin diferite spitale, să intrăm în legătură cu foarte multe cadre din domeniu: medici, asistente medicale, personal administrativ-gospodăresc ș.a.

Performanțele din ultima vreme ale Spitalului Municipal "Episcop Nicolae Popovici" din Beiuș ne-au ajutat pe cei din Depresiunea Beiușului să putem beneficia de serviciile distinșilor medici de aici. Una dintre aceste performanțe este crearea Secției de urologie, al cărei titular este distinsul medic Sergiu Bonat, care, prin conștiinciozitatea și seriozitatea sa, obține mereu rezultate foarte bune, vindecând un număr mare de pacienți care suferă de variate afecțiuni specifice domeniului său de activitate, tratate în cadrul serviciului de chirurgie din spitalul Beiușului. Datorită Dr. Sergiu Bonat nu mai trebuie să mergem în diferite centre universitare, fiindu-ne mai la îndemână să ne tratăm la Beiuș, în apropierea domiciliului nostru.

Nu întâmplător, la Oradea, Dr. Gheorghe Bumbu, cu echipa Domniei-Sale, a creat o adevărată școală de urologie, desfășurând o constantă cercetare științifică, cu prioritate în domeniul chirurgical. De fapt, între toate compartimentele medicinei, efectul chirurgiei este cel mai evident, cum spuneau și cei de demult: Chirurgiae effectus inter omnes medicinae partes evidentissimus est.

Condusă până ieri de Dr. Teodor Ile, iar actualmente de Dr. Monica Hălbac, secția de chirurgie de la spitalul din Beiuș, cu tot ce aparține de ea - ATI, Urologie, Ortopedie - are o echipă de medici valoroși, pentru care sănătatea bolnavilor este cu adevărat o lege supremă și bunul cel mai de preț al medicinei, cum arătau și cei din vechime.

Aici, la Beiuș, există cadre medicale excepționale care, de la director până la portar, se poartă și se adresează foarte politicos pacienților, manifestă față de ei o grijă deosebită, respectul față de om, față de semeni, părând a fi o deviză. Pentru acești oameni, îndemnul christic spre iubirea aproapelui nu este o vorbă goală. De pildă, o doamnă care voia să schimbe patul unui bolnav mai grav cu lenjerie curată, i s-a adresat atât de politicos, spunându-i că, dacă nu se poate ridica din pat, va face operațiunea fără a-l obliga să se ridice. Asemenea atitudine se vede tot mai rar, din păcate, la românii noștri. Sunt spitale în care femeile de serviciu se consideră mai importante decât medicii. Ei bine, la Beiuș nu se întâlnesc asemenea specimene. Apoi, atenția acordată pacienților de asistentele medicale este deosebită. Ele vin de nenumărate ori să observe starea pacienților, să le ia tensiunea, să intervină la nevoie. Între ele, cele de la ATI merită o remarcă deosebită, conform sintagmei Primus inter pares.

Asemenea oameni merită tot respectul nostru. Dacă ei înțeleg psihologia bolnavilor, trebuie ca și bolnavii să-i înțeleagă pe ei. Nu întotdeauna se întâmplă acest lucru. Nu întotdeauna înțeleg starea sufletească a medicului care iese din sala de operație epuizat fizic și psihic. Să cerem de la Dumnezeu înțelepciunea și priceperea de a ne înțelege unii pe alții, pentru că numai așa putem ajunge la pacea dorită de El.

Toate cele înfățișate mai sus par a pleda pentru perfecțiune, pentru o ordine desăvârșită la spitalul din Beiuș. Ar fi bine să fie așa! Însă, în ciuda eforturilor de până acum, făcute de managementul spitalului beiușean și de primăria municipiului, mai sunt încă multe de făcut. De pildă, unele saloane sunt prea mari, de dimensiunile unor săli de clasă, cu șase sau șapte paturi, fără baie etc. Acestea ar trebui micșorate și prevăzute, fiecare, cu baie, deoarece bolnavii din ele au afecțiuni diferite, unele mai grave, altele mai puțin grave. Apoi, unii pacienți sunt mai vorbăreți și-i deranjează pe colegii de salon, acesta fiind, să zicem, răul cel mai mic, trecând peste pericolul contaminării. Explicația acestor neajunsuri o găsim în vechimea clădirii care, cum spuneam, a fost modernizată, dar mai așteaptă și alte îmbunătățiri, care, fără îndoială, vor veni. Câștigul foarte important rămâne cel al mentalității oamenilor care deservesc spitalul din Beiuș.

Am recurs la mai multe maxime latinești nu pentru a etala o anumită erudiție, ci din alte motive:

1. Pentru a arăta că nu există medicină fără limba latină (= Non est medicina sine lingua Latina), pentru că se vede bine că foarte mulți termeni din domeniul medicinei sunt de origine latină.

2. Pentru că actualmente se vorbește tot mai mult despre intențiile unor funcționari semidocți din Ministerul Educației Naționale de a scoate și nenorocita aceea de oră de limba latină din planul de învățământ de la clasa a VIII-a.

3. Pentru a-i convinge pe profesorii de limba română să se străduiască să predea acea oră și să nu mai motiveze că este necesar să facă limba română în locul ei.

4. Pentru a arăta cât de necesar ar fi ca și în universitățile de medicină și farmacie din România să se predea limba latină, așa cum se predă această limbă în Rusia sau alte țări care nu se pot mândri cu o populație de origine romană sau cu o limbă de origine latină, și cum se preda și la noi până nu demult.

Închei cu regretul că, în ultimele două clase de liceu (a XI-a și a XII-a) de la profilul Filologie nu se face limba greacă, cum se făcea până la reforma comunistă a învățământului din 3 august 1948. Latina și greaca i-ar ajuta pe toți studenții, de la toate facultățile, inclusiv pe cei de la politehnică, să-și însușească și să rețină mai ușor termenii științifico-tehnici, care sunt majoritatea de origine latină sau greacă.

Dorința beiușenilor este ca cele două domenii fanion ale municipiului lor - învățământul și sănătatea - să fie și în continuare cât mai folositoare atât tinerilor, cât și bătrânilor.

Prof. Teodor Rif