Ziua Muncii a fost jalonată, în acest an, de două înfrângeri grele suferite de stânga europeană. Aceasta, în pofida timidului reviriment al socialiştilor pe continent, graţie victoriilor, în primele luni ale anului, din alegerile locale din două landuri germane şi din Franţa, precum şi în parlamentarele din Spania.

Mai întâi, în ajunul tradiţionalei sărbători roşii, a fost anunţată căderea Romei. Şi nu oricum, ci în mâinile unui naţionalist care nu-şi dezminte tinereţea neofascistă. După victoria coaliţiei conduse de Berlusconi în legislativele de la mijlocul lui aprilie, PDL (Il Popolo della Libertà) şi-a trecut în cont şi Primăria romană - fief al stângii de 15 ani încoace. Inclusiv cu sprijinul scursurilor plecate de la Pontul Euxin să bage-n sperieţi Cetatea Eternă, de vreme ce dreapta a câştigat exploatând sensibila temă a imigraţiei şi infracţionalităţii. Gianni Alemanno, în vârstă de 50 de ani, a câştigat alegerile din Roma cu 53,65% din voturi, după ce în primul tur contracandidatul său, Francesco Rutelli - ministru al Culturii în exerciţiu şi fost primar al Romei între 1993 şi 2001 - avea un avans de circa cinci procente. Dar cine este acest Alemanno? De tânăr, a militat în partidul neofascist Mişcarea Socială Italiană, fiind arestat în 1982 pentru că a lansat un cocktail Molotov împotriva ambasadei URSS la Roma şi a ispăşit opt luni de închisoare. În 1994, a fost ales deputat din partea Alianţei Naţionale - formaţiunea lui Gianfranco Fini, pe care îl secondează din 2004 la conducerea partidului. Din 2001 până în 2006 a fost ministru al Agriculturii în cabinetul Berlusconi. A candidat şi în 2006 la Primăria Romei, dar a obţinut doar 37% din voturi în confruntarea cu Walter Veltroni, liderul din acest an al principalei grupări de stânga. Unul dintre simbolurile sale preferate este crucea celtică, folosită de-a lungul vremii de numeroase grupări de extremă dreapta din întreaga lume: "Crucea celtică pe care o port este un simbol religios binecuvântat la Sfântul Mormânt", s-a justificat noul primar al Romei într-un interviu. Nici laburiştii britanici nu stau deloc bine, după alegerile locale organizate tocmai de 1 Mai. Primul test electoral după ce fadul Gordon Brown i-a succedat, în vara anului trecut, lui Tony Blair a fost un dezastru în toată regula, confirmând lipsa de popularitate a noului premier şi prefigurând potenţiala victorie a conservatorilor în alegerile parlamentare din 2010. "Ken cel Roşu", primarul din ultimii opt ani al capitalei britanice, a fost nevoit să-i cedeze locul "bufonului Boris". Laburistul Ken Livingstone, care îşi trage porecla din simpatiile marxiste şi din prietenia cu liderul venezuelean Hugo Chavez, a obţinut primul dintre cele două mandate în 2000, când a candidat ca independent, în urma unor neînţelegeri cu colegii de partid. Aviz, aşadar, celor ce se grăbesc să cânte prohodul candidaturii lui Sorin Oprescu: se poate şi la case mai mari! Rivalul său, parlamentarul conservator Boris Johnson, celebru mai degrabă pentru aerul său rebel şi replicile savuroase decât pentru acţiunile politice, este, la cei 43 de ani ai lui, marea surpriză a acestor alegeri. Fost jurnalist, el a fost anchetat pentru furt, după ce a "recuperat" din gunoi cutia de trabucuri a ex-ministrului de externe irakian, Tarik Aziz. Johnson, care a fost exclus din cabinetul din umbră al propriului partid din cauza unei aventuri amoroase, s-a remarcat prin afirmaţii precum aceea despre căsătoriile între homosexuali - "dacă ar fi OK, atunci nu văd niciun motiv pentru care să nu se înfăptuiască uniuni şi între trei bărbaţi, nu doar doi, ba chiar şi între trei bărbaţi şi un câine" - sau prin declaraţii ca aceasta făcută în campania electorală din 2004: "Dacă votaţi Partidul Conservator, soţia dv va avea sâni mai mari şi aveţi mai multe şanse să deveniţi proprietarul unui BMW M3". Şi totuşi a câştigat acum, pecetluind o victorie categorică a conservatorilor, care au obţinut 44% din sufragii, cu 20% mai mult decât laburiştii, aceştia fiind depăşiţi şi de liberal-democraţi. Este cea mai gravă înfrângere electorală din ultimii 40 de ani a laburiştilor şi cea mai bună performanţă a conservatorilor la alegerile locale din 1992 încoace. Când un neofascist câştigă primăria Romei şi un clovn - pe aceea a Londrei, înseamnă că e ceva putred în stânga europeană. Care, să nu uităm, a pierdut anul trecut toate cele opt alegeri parlamentare organizate în ţări ale UE.