Statul bolnav

De atunci, comunităţile au evoluat de la cetăţi la state. Statul s-a justificat întotdeauna ca fiind garantul drepturilor cetăţenilor, cel ce asigură funcţionarea regulilor, a normelor morale şi singurul îndreptăţit de a-i apăra (neutru) pe cei slabi de abuzurile celor puternici, obraznici, ticăloşi sau criminali. Dar statul este şi el un organism (social) care se poate îmbolnăvi ca orice organism. Iar atunci când se îmbolnăveşte el devine incapabil de a-şi îndeplini unele dintre atributele sale. Astfel de atribute sunt siguranţa şi demnitatea cetăţenilor, siguranţa şi demnitatea simbolurilor sacre ale comunităţii în numele căreia vorbeşte.
De ce poate deveni statul impotent în a-şi onora aceste atribute? Unul dintre ele, constând în abuzul de reguli şi norme juridice care se bat cap în cap, a fost amintit de acelaşi Aristotel în aceeaşi carte [cartea IV, cap. IV (29)] scriind: "Demagogii sunt responsabili de suveranitatea decretelor în detrimentul legilor". Adică regulile abuzive provin din evitarea procesului normal de elaborare a legilor. Se pare că acum 2300 de ani oamenii erau destul de serioşi, deoarece lui Aristotel nu-i putea trece prin cap că ar putea exista, cândva, în viitor, şi Parlamentele lui Bulă.
Oricum, rezultatul este patologic şi constă în paralizia organelor periferice ale statului în raport cu comportamente care sfidează normele, valorile şi drepturile celorlalţi oameni, ceea ce prin multiplicare duce, în final, la haos. Un caz concret. Am în faţă un dosar al Parohiei Ortodoxe Române Oradea - Central (Biserica cu Lună) şi rămân stupefiat. Acest lăcaş de cult din mijlocul Oradiei a fost timp de 225 de ani Catedrala Episcopală Ortodoxă a tuturor românilor din judeţele Bihor, Sălaj, Satu Mare, deci un loc sacru pentru românii din nord-vestul ţării. Vizavi, peste stradă, la 10 m, există casa în care s-a născut Emanuil Gojdu, cel care a dat burse la sute şi sute de tineri români transilvăneni "pentru emanciparea poporului român", fără de care revista Familia, fără de care revistă Eminescu... Deci un loc sacru, de data aceasta pentru întreaga românime. Ei bine, ce destinaţie au dat autorităţile locale acestui loc sacru, care la orice popor ar fi plin de flori? Bar de noapte! În 1996, dl Caba Zoltan - Zsolt obţine autorizaţia legală de a deschide acest bar. Dincolo de sacrilegiul pe care îl înfăptuieşte prin destinaţia dată casei în care s-a născut Gojdu, clienţii barului Escape, noaptea, băuţi, urinează şi excrementează pereţii şi zidurile Bisericii cu Lună, sparg de zidurile bisericii sticle de băutură, deseori pereţii poartă pete de sânge de la voioşii bătăuşi, coşurile de gunoi sunt golite pe jos, sparte şi aruncate în copacii din faţa bisericii, ghivecele de flori mari, din beton, au fost sparte, s-a efracţionat biserica, au fost cazuri când excitaţi în bar au ieşit afară şi pe capota maşinii şi-au descărcat hormonii (aici s-a născut Gojdu), fetele fiind şi ele bete etc. Nemaivorbind de poluarea sonoră, de bubuie geamurile bisericii, ale locuinţelor preoţilor, ale vecinilor etc.
Nota bene! Există legi care interzic asemenea autorizări şi funcţionări, mai mult, Constituţia României, prin articolul 29, garantează protecţia cultelor. Aiurea! Te pui cu muşchii Primăriei şi protejaţii politici care decid, dau autorizaţii şi semnează? Preoţii au cerut intervenţia organelor locale ale puterii de stat, ale celor care trebuie să supravegheze funcţionarea legilor, aplicarea lor, controlul... pe orice linie, de la mediu la igienă, de la responsabilitatea "a" la responsabilitatea "n"... Începând cu anul 2005 au înaintat plângeri şi au cerut ajutorul tuturor instituţiilor publice, de la Prefectură, Primărie şi Consiliul Judeţean Bihor până la Oficiul de Protecţie a Consumatorului Bihor. Instituţii cu denumiri pompoase! Câţi funcţionari? Cu câţi bani? Cu ce folos? Când ai nevoie de ele nu există. Ele nu au nevoie de cetăţeni. Ele au nevoie de banii cetăţenilor. Toate petiţiile au fost semnate de fiecare dată de toţi cei cinci preoţi ai lăcaşului de cult. Rezultatul? Fâs! Fâs lung... Nu ştiu dacă au şi râs ori s-au distrat citind... Răspunsurile lor sunt monumente de perversitate administrativă în elaborarea de eschivări de la responsabilitate. Dar bătaia de joc rămâne în continuare bătaie de joc. Desigur, legile sunt incorecte şi ambigue, dar dacă ai o problemă şi trebuie să apelezi spre rezolvare la organele locale ale puterii de stat, mai bine umbli de nebun pe câmpii.

Organele locale ale puterii de stat sunt impotente, incompetente şi iresponsabile. Toate infracţiunile şi faptele penale enumerate mai sus nu pot fi, nici în glumă, etichetate drept aspecte ale democraţiei. Statul este bolnav. Ce părere o avea preşedintele Băsescu despre eficienţa organelor locale ale puterii în stat ori n-a fost şi el decât un demagog, ca oricare altul, făcând gălăgie doar pentru a alunga strigoii electorali cu flăcările violet?