Statul, poporul, suferinţa şi eroarea
Statul este un cadru organizatoric al unui popor sau al unei societăţi, în cazul societăţilor multinaţionale, cum a fost URSS, Imperiul Habsburgic etc. Deci, un cadru organizatoric şi doar atât. Acest cadru organizatoric poate fi emanaţia poporului respectiv (şi doar în cazul statelor naţionale) sau poate fi impus din afară sau de alte forţe. Astfel, românii ardeleni se găseau în Imperiul Habsburgic fără voia lor, iar statul habsburgic nu reprezenta o emanaţie, o doleanţă sau o aprobare a lor.
De aceea statele naţionale libere sunt superioare, pentru că pot fi expresia libertăţii de alegere a popoarelor. Statele ideologice, cum au fost cele comuniste, nu erau decât cu titlul naţional, pentru că ele nu exprimau voinţa popoarelor în cauză. Ele au fost impuse de armata invaziei ideologice. Astfel, 99,99% dintre români nu erau comunişti şi nu doreau comunismul, care a fost impus împotriva voinţei lor. Aşadar, statul comunist român a fost un stat străin poporului român, pe care doar îl viola şi îl exploata după bunul plac al decidenţilor ideologici. În acelaşi timp, statul naţional, aşa cum mai este statul român actual, nu are resurse financiare proprii. Resursele lui financiare rezultă din impozitarea populaţiei, a activităţilor economice şi comerciale. La ora actuală, statul român îşi asigură resursele financiare pentru a susţine funcţionarea cadrului organizatoric (justiţie, învăţământ, sistem sanitar etc.), mai ales prin impozitarea populaţiei. Prin urmare, orice cheltuială în plus sau în minus se referă, în ultimă instanţă, la nivelul de impozitare a fiecărui cetăţean, la buzunarul fiecăruia.
Să ne întoarcem la statul comunist. Aşa cum spuneam, ne-a fost impus împotriva voinţei noastre, a părinţilor şi bunicilor noştri. Mai mult, a comis abuzuri grozave privind viaţa, demnitatea şi şansele de devenire a multor oameni, în numele ideologiei. Avem toată consideraţia pentru suferinţa nedreaptă a zeci de mii de persoane victime ideologice, dar noi nu avem nicio vină pentru suferinţele lor. Mai mult, a fi victimă este o suferinţă, dar nu este un merit. În afara celor care au luptat în munţi şi a celor care au vrut să fugă, dar au fost prinşi, nimeni nu poate invoca niciun merit, ci doar statutul de victimă. Dar şi noi, întregul popor, am fost victime, desigur altfel, dar victimele statului comunist care nu era al nostru. În acest caz, în spiritul adevăratei justiţii, o victimă are dreptul de a cere despăgubiri de la călăul său şi nu de la vecini, cunoscuţi şi necunoscuţi, care nu au nicio legătură cu suferinţa sa. Afirm aceasta deoarece, aşa cum am arătat, a lua bani de la stat înseamnă a lua prin intermediul impozitului bani din buzunarul fiecărui român. De aceea cererea lui Ion Diaconescu este de o imensă imoralitate.
Ce vină am eu, ce vină aveţi dumneavoastră, cititorii, ce vină au copiii noştri pentru a băga mâna în buzunar şi a face zestre de milionari în euro urmaşilor lui Diaconescu? Dacă s-a demenţiat antefinem şi o lepră de avocat vidanjor (îmi cer scuze de la adevăraţii avocaţi!) se foloseşte de el pentru a ciuguli un pot gras, atunci în justiţia română se poate orice. Se vor preta judecătorii la acest joc murdar? În fapt, este vorba şi de resursele pentru salariul lor! Niciun tribunal din lume nu poate condamna un popor să plătească pentru ce nu este vinovat. Doar tribunalele terorii, aşa cum au fost cele ideologice din anii 1950, pot face aşa ceva. Nu există niciun text de lege pentru aşa ceva. Cine şi în numele cărui principiu de drept îşi poate permite să facă transfer de vinovăţie? Vinovate, în mode real, sunt popoarele care au adus comunismul în România, impunându-l cu pistolul la ceafa românilor, şi persoanele concrete, nume cu nume, care, în numele ideologiei, au practicat această teroare. Cum pot argumenta judecătorii care dau asemenea verdicte de "vinovat, plăteşte statul (a se citi poporul) român"? Cum poate argumenta Europa un asemenea transfer de vinovăţie de pe umerii celor vinovaţi pe umerii celor nevinovaţi?
Din acest punct de vedere hotărârile tribunalelor U.E. privind tot felul de despăgubiri similare sunt abuzuri, la fel de grosolane ca şi cele ale tribunalelor staliniste. Încotro se îndreaptă structurile supranaţionale?
Globalizarea regională va căpăta apucături de Comintern, variantă cu sediul la Bruxelles? Ce drept real au tribunalele U.E. să condamne 22 de milioane de nevinovaţi să plătească pentru ceea ce nu sunt vinovaţi? Cine ar trebui să ne apere de aşa ceva? Păcat că Ion Diaconescu a fost fruntaşul unui partid politic! Aceştia au fost oamenii care au avut pretenţia de a conduce o ţară! Dă-le, Doamne, ce merită!
indignati suntem noi fata de "cetatean" autorul articolului si chiar pe redactia ziarului Crisana,pentru ca ati ramas cu aceeasi mentalitate comunista care a nimicit si chinuit pe multi concetateni de ai nostri numai pentruca au avut un alt crez,o alta opinie decat cea a regimului comunist totalitar.
P.S. Ceeace faceti dvs. cu acest atricol, credca se poate incadra in ,"INSTIGARE LA REVOLTA"! Poate ca "CINEVA", ar trebui sa se sesizeze, ca indemnati la nerespectarea LEGII!
"Mult stimate si iubite" domnule profesor, doctor,etc., eroarea este in capul dvs.Cu siguranta ca acele despagubiri, daca si cand se vor plati, nu va vor afecta propriul buzunar si nici al "poporului "pe care il invocati.Suferintele celor care au fost inchisi si torturati in anii de trista amintire, nu pot fi cuantificate in acele sume derizorii ce eventual vor fi acordate urmasilor, urmasilor. Asta reprezinta o "picatura" ce va fi acordata de acest stat tot "comunist", la presiunile externe. Dvs. ca psihiatru, ar trebui sa stiti ce efect devastator au avut acele condamnari atat asupra celor inchisi,dar si asupra familiilor lor, asupra copiilor. Multi copii ai celor condamnati, erau in perioada de formare a personalitatii. Cine si cu ce ii poate despagubi pentru traumele ramase pentru tot restul vietii?Nu va cunosc personal, dar nici nu-mi doresc acest lucru, dar dupa cele scrise nu sunteti altceva decat "UN VAJNIC APARATOR AL COMUNISMULUI"
Pentru ca mi-am adus aminte. Dacă eşti aşa de îngrijorat de gestionarea banului public şi de oripilat de îndrăzneala de demenţiat antefinem a distinsului Ion Diaconescu,pot să te întreb ceva, aşa mai discret,încît să rămînă numai între noi? Cum de nu ţi-ai oprit instinctele materiale şi grijile faţă de bietul plătitor de taxe şi impozite,atunci cînd ai solicitat despăgubiri băneşti substanţiale,de la Fondul proprietatea? Oare acele despăgubiri nu sînt plătite tot de cei pe care acum îi deplîngi cu patos în prezentul articol? Şi atunci stau şi mă întreb.Să fie vorba de ipocrizie în ceea ce spui sau demenţă antefinum? Te rog să mă lămureşti şi pe mine.Mulţumesc.
Pentru ca in timp ce Ion Diaconescu isi lingea ranile dupa ani grei de puscarie,tu scriai diagnostice de boli mintale,pentru cei care se opuneau regimului comunist.Pentru ca tu,ai pactizat cu regimul comunist iar acum stai bine mersi.Ba te mai dai si mare democrat.De aia trebuie sa scoti ceva verzisori din conturile babane pe care le ai,conturi burdusite de numai tu sti cum. Era mult mai normal sa te indignezi,de aia 500 milioane de Euro alocati pentru un portal denumit e-romania,nu de o suma pe care Ion Diaconescu,oricum nu o sa-i vada.Never.