• În ţara congreselor de partid, a marilor jocuri politice şi a teoriilor docte despre economia ideală, aflăm, de la alţii desigur, nişte cifre statistice terifiante pentru ţărişoara noastră membră a Uniunii Europene. Conform Eurostat, 42% din populaţia României are wc-ul în fundul curţii. Suntem la o distanţă imensă de alte ţări precum Bulgaria, Ungaria, unde procentul este de 26,2%, respectiv 7,1%. Ca să nu mai vorbim de ţări ca Slovenia şi Cehia, unde proporţia e sub 1%. România înseamnă pentru mulţi români drumul din fundul curţii la televizorul din casă, cutia cu monştri şi aşteptarea alegerilor pentru a intra în posesia binemeritatei găleţi.  

 

  • Dar nici nu e de mirare o asemenea stare de fapt, atâta timp cât românii au toate şansele să fie conduşi în continuare de indivizi slab instruiţi. În momentul în care cel mare partid al ţării, PSD, e format în proporţie de jumătate din cadre cu studii medii, de ce ne-am mai mira. Sondajul însă ar trebui făcut la toate partidele, pentru că există riscul să credem că intelectualii sunt dincolo. Nici vorbă, ba poate fi chiar mai rău la alţii.

 

  • Dar până să ajungă cei neinstruiţi să populeze de tot Parlamentul, aleşii momentului se dedulcesc la cheltuieli pe banii publici, lăfăindu-se între maşina de la Parlament şi avion. În felul acesta, deşi parlamentarii români au un salariu mai mic decât cei maghiari, consumă din banii publici o sumă de trei ori mai mare în care intră indemnizaţia, telefonul, diurna, benzina, cazarea. Un lucru e cert, politicianul nu intră niciodată în criză.

 

  • În tot acest timp se fură pe rupte în România: marii învârtitori din sistemele corupte îşi văd de treaba. Contextul reflectă un contrast halucinant între vilele vameşilor şi ale multor altora, între numărul maşinilor de lux, a căror cerere a crescut în plină criză, spre exemplu, din 2008 până în prezent, cererea la Ferrari a crescut cu 10% pe an, şi cei care trăiesc la subzistenţă în condiţii lipsite de minima civilizaţie.

 

  • E foarte uşor să vorbeşti în această societate caracterizată printr-o ruptură de nivel, de flexibilizarea muncii prin noul Cod. Pentru guvernanţi, angajările pe perioada determinată par a fi găselniţa pentru a stimula oferta pieţei de muncă. Probabil că, la nevoie, unii se vor mulţumi şi cu asta, dar e greu de crezut că majoritatea românilor n-ar opta pentru un job sezonier în străinătate, ci ar rămâne în ţară pentru doi bani luaţi şi ăia temporar.

 

  • Nu va schimba noul Cod al muncii nimic de facto. La noi, la români, una e legea şi alta e tocmeala. Legea e bună, din când în când, s-o foloseşti pentru propriile interese, altfel devine neconvenabilă şi demnă de eludat. Rezultatul pe termen lung a acestei lipse acute de simţ civic, de responsabilitate comunitară sunt acele wc-uri din fundul curţii care ne arată fundătura în care suntem. Iar cei care ies din fundătura curţii ajung eventual să stea la cucurigu ca Bercea Mondialu'. Între sărăcie şi corupţie pendulează viaţa românilor. Totul presărat cu multă isterie, show, circ, războaie securistice, depresie şi euforie patriotică. Dar un lucru e cert, putem să intrăm şi în uniunea galactică, noi ne vom întoarce mereu în fundul curţii, de unde n-am plecat niciodată, decât pentru a face şmecherii şi mizerii demne tot de haznaua casei.