Potrivit argumentelor susţinute de reprezentanţii conducerii Primăriei la ultima dezbatere publică, pe termen scurt şi mediu, proiectul de retehnologizare şi trecere a CET-ului pe gaz, pare să fie decizia cea mai oportună, fiind şi mai accesibilă financiar.

Totuşi, o problemă extrem de importantă nu s-a înţeles până acum din dezbateri, iar clarificarea de urgenţă a acesteia ar fi un argument important al Primariei pentru convingerea orădenilor să achieseze la  proiect. Anume, care este termenul de executare a noului proiect susţinut de Primărie şi dacă acesta va elimina gaura neagră a pierderilor din sistem şi când. Adică dacă proiectul include şi reabilitarea tuturor reţelelor de transport sau numai a celor primare, cu efectul eliminării totale sau parţiale a pierderilor din sistem, în ce proporţie şi în ce termen. O altă problemă de fond, care trebuie clarificată de către decidenţi pentru orădeni este preţul gigacaloriei. Cât este de corect calculat. Dacă, potrivit verificărilor efectuate de Primărie toate sau în ce măsură cheltuielile incluse în preţ sunt justificate. Considerăm că  managementul şi gestiunea acestuia trebuie să fie guvernate de aceleaşi principii economice şi comerciale specifice sectorului privat, pentru că este totuşi o societate comercială, fie ea de interes public local. Nu se pune problema privatizării CET-ului, dar dacă am face un exerciţiu de imaginaţie, ce-i drept greu de argumentat şi documentat, cum ar funcţiona sistemul în regim privat, s-ar putea să avem plăcuta surpriză a reducerii cheltuielilor la cca 50%, în trei luni şi intrarea pe profit după un an. Evident într-un mediu concurenţial, chiar fără monopolul afacerii. Apreciem că CET-ul, şi nu altcineva, trebuie să-i convingă pe oradeni prin calitatea şi preţul serviciilor sale. Să devină eficient şi atractiv pentru clienţii săi, prin autocenzurare, în sensul reducerii costurilor nejustificate care se regăsesc în facturi, apoi prin retehnologizare, pentru că orădenii nu mai pot şi nu trebuie să suporte şi iarna viitoare asemenea facturi, iar în baza contractelor individuale de furnizare, orădenii sunt beneficiarii utilităţilor publice şi ei au dreptul să decidă cum îşi încălzesc locuinţele. De aceea, consideram întemeiate deciziile Primăriei Oradea şi ale Consiliului Local de amânare a adoptării celor două hotărâri privind viitorul tehnic al CET-ului şi cu privire la eventualele măsuri restrictive care să vizeze consumatorii. Nu pentru că sugestiile din prezentul articol sunt atât de importante, dar în ecuaţia hotărârilor ce vor fi adoptate pot fi avute în vedere şi următoarele două considerente juridice: 1. Pe de o parte, nu poate fi ignorat faptul că majoritatea orădenilor sunt proprietarii locuinţelor deservite de CET, iar în această caitate sunt titularii dreptului constituţional la proprietate, iar sistemul de încălzire ţine de modul de folosire a proprietăţii, un drept ce nu le poate fi impus sau cenzurat pe cale administrativă. 2. Pe de altă parte, este important de luat în calcul o altă taxă care ne pândeşte la orizont. În acest sens, Laszlo Borbely, ministrul Mediului, susţine că UE are în plan să introducă taxa de poluare pentru centralele de apartament, începand cu anul 2013, an pentru care actuala guvernare a rostogolit mai multe surprize neplăcute pentru români. Ca orice veste nepopulară apăruta în ultimii ani, sunt convins că si aceasta se va confirma. Mai mult, această măsura europeană se va aplica din prima zi la noi, dacă nu din faza de proiect, iar după introducerea viitoarei taxe de poluare, încălzirea pe baza centralelor individuale nu va mai fi o soluţie la fel de atractivă pentru proprietarii de locuinţe, deci sistemele de încălzire centralizate vor fi avantajate, măcar să ne fie cu folos, să devină odată şi mai eficiente şi mai atractive ca preţ, în interesul public general.

În concluzie opinăm că, după o modernizare rapidă şi reabilitarea reţelelor de transport, CET-ul se poate menţine şi impune pe piaţă numai prin calitate şi preţ, fără susţinerea monopolului acestuia prin hotărâri ale Consiliului Local, deci filozofia de abordare trebuie să fie de convingere, nu de constrângere.

Nicolae SĂLĂJAN