Stadionul Municipal Oradea a primit în noiembrie 2008 denumirea de "Iuliu Bodola", ca un omagiu adus unui celebru jucător de fotbal din perioada interbelică. Un amănunt interesant a fost "uitat" însă atât de biografii săi, cât şi de oficialităţile oraşului, atunci când au întocmit documentaţia pentru denumirea Stadionului: Iuliu Bodola a fost arestat în iarna anului 1945 ca agent al Gestapoului nazist.

Iuliu Bodola a jucat aproape 11 ani la Oradea, devenind campion al Ungariei cu CAO (Clubul Atletic Oradea), dar şi campion al României cu Venus Bucureşti. Sportivul a jucat atât pentru echipa naţională a României cât şi a Ungariei. Şi, din câte se pare, şi pentru cea a Gestapo-ului nazist...

"Pentru delicte fasciste a fost deţinut (reţinut - n.r.) cunoscutul fotbalist Iuliu Bodola", anunţa ziarul "Viaţa Nouă" din Oradea pe 16 februarie 1945. "Poliţia de stat din Cluj a deţinut ieri şi excortat la Oradea pe cunoscutul fotbalist de profesiune Iuliu Bodola din CAO. Iuliu Bodola a fost în serviciul Gestapoului, a denunţat mai multe persoane pentru a-şi însuşi averea acestora (probabil evrei - n.r.). Din cassa unei întreprinderi la care a fost câteva zile angajat ca conducător, şi-a însuşit o sumă mare de bani. După eliberarea (eliberarea Oradiei de trupele fasciste pe 12 octombrie 1944 - n.r.) a fugit şi s-a ascuns la Cluj, dar la adresa poliţiei din Oradea - poliţia din Cluj-Napoca a dat de urma sa şi la deţinut (reţinut - n.r.). Bodola este deţinut în arestul poliţiei din Oradea unde aşteaptă desbaterea cauzei sale."
Ziarul nu mai revine cu precizări despre "cazul Bodola", deşi era o vedetă în epocă. Cel mai probabil, fotbalistul a primit pedeapsa minimă, beneficiind în aprilie 1945 de un decret de amnistie generală iniţiat de Ministrul Justiţiei, Lucreţiu Pătrăşcanu. Decretul semnat de regele Mihai I a fost dat ca o măsură de clemenţă cu ocazia reinstalării autorităţii româneşti în Ardealul de Nord, în primăvara aceluiaşi an.
Relevant este şi faptul că la meciul amical dintre Ungaria şi România disputat pe 30 septembrie 1945 la Budapesta, internaţionalul Bodola nu apare în niciuna dintre formaţii. Partida respectivă s-a încheiat cu scorul de 7-2 în favoarea Ungariei (3-1 la pauză).

O iniţiativă a UDMR
Cel care a iniţiat în urmă cu doi ani demersul în legislativul local a fost consilierul UDMR Delorean Iuliu. Alesul şi-a motivat propunerea prin faptul că "Iuliu Bodola s-a remarcat ca o personalitate deosebită între jucătorii echipei de fotbal CA Oradea" şi că a avut prestaţii importante în Divizia A de fotbal şi la echipa naţională. Raportul întocmit apoi de specialiştii Direcţiei Juridice a Primăriei primeşte avizul Comisiei Judeţene de Atribuire de Denumiri din care au făcut parte mai multe personalităţi locale. În această comisie propunerea lui Delorean a fost susţinută de Szabo Odon, din partea Muzeului Ţării Crişurilor, care a prezentat istoricul lui Bodola, omiţând episodul arestării. Întreaga documentaţie prezentată de Odon s-a rezumat la un simplu extras de pe internet de pe pagina romaniansoccer.ro-players-Iuliu Bodola. Comisia Judeţeană a votat în unanimitate propunerea ca stadionul să primească numele fotbalistului.

Mihai Groza s-a opus
În şedinţa Consiliului Local din 27 noiembrie 2008, propunerea a intrat pe ordinea de zi. Fostul primar interimar Mihai Groza a fost singurul consilier local care s-a opus acordării denumirii "Iuliu Bodola", cerând ca stadionul că se numească simplu, "Municipal". Propunerea sa a căzut, hotărârea fiind adoptată cu 20 de voturi pentru şi cinci abţineri în varianta propusă de Delorean.

Cine a fost Bodola
Iuliu Bodola s-a născut la Braşov pe 26 februarie 1912 şi a decedat în septembrie 1992 în Ungaria. Fotbalistul a jucat pentru România la campionatele mondiale de fotbal din 1934 din Italia şi 1938 din Franţa, iar în perioada 1940-1948 a jucat pentru Ungaria. Pentru o lungă perioadă de timp a fost golgheterul naţionalei române cu 30 de goluri în 48 de meciuri jucate - ambele recorduri fiind doborâte mai târziu de Gheorghe Hagi, primul şi Mircea Lucescu, al doilea. În echipa Ungariei a jucat între 13 meciuri între 1940-1948, înscriind patru goluri. Atacantul a fost golgheter al României în 1939 şi 1940 şi golgheter al Ungariei în 1944. La CAO a început să joace din sezonul 1929-1931, apoi din 1932 până în 1937 când se transferă la Bucureşti. După Dictatul de la Viena din 30 august 1940 se întoarce la CAO unde activează până în 1944. În fişa "tehnică" a jucătorului se reţine că între anii 1945-1946 a jucat la Ferar Cluj, iar din 1947 până în 1949 a jucat în Ungaria la MTK Budapesta.