Unde s-a risipit industria judeţului Bihor? (II)
Cauzele prăbuşirii industriei bihorene (şi nu numai) sunt aceleaşi care au contribuit la prăbuşirea întregii economii naţionale.
Printre acestea amintim: privatizarea rapidă şi fără discernământ, subevaluarea industriei româneşti (considerată şi apreciată chiar de către primul-ministru Petre Roman ca "un morman de fiare vechi"); contractele de privatizare nu conţineau clauze clare prin care cumpărătorii să fie obligaţi să păstreze profilul şi numărul de salariaţi un anumit număr de ani, iar acolo unde existau clauze, acestea nu au fost urmărite de către organele statului; restituirea părţilor sociale către salariaţi, pentru ca aceştia să nu devină acţionari, ceea ce nu le convenea celor care intenţionau să cumpere de la stat, de teama că salariaţii-acţionari nu vor putea fi corupţi în procesul de negociere; schimbarea masivă a conducătorilor de întreprinderi sub pretextul că aparţineau vechiului regim, deşi aceştia erau foarte buni manageri, profesionişti de înaltă clasă şi cu mare experienţă managerială şi organizatorică, schimbarea denumirii, respectiv a brandului întreprinderilor, ceea ce a determinat pierderea notorietăţii acestora în faţa partenerilor (mai ales externi), deoarece brandurile erau acelea sub care întreprinderile româneşti erau cunoscute pe piaţa internă şi externă, astfel că o bună perioadă de timp acestea au plătit în necunoscut, noile denumiri fiind evazive şi needificatoare; desfiinţarea întreprinderilor de comerţ exterior, ceea ce a dus la ruperea bruscă a relaţiilor comerciale cu partenerii externi, pierzând, astfel, mari pieţe externe, pe care nu am reuşit să le recâştigăm nici până în ziua de astăzi. Unii susţin că industria românească era supradimensionată, uitând că peste 70% din producţie mergea la export, atât în vest, cât şi în est, în mari ţări industrializate ca: SUA, Anglia, Franţa, Olanda, Elveţia, Norvegia, Danemarca, Suedia, Italia, Australia, Brazilia, Uniunea Sovietică şi toate ţările fostului CAER. Lipsurile mari de produse (alimentare şi nealimentare) se datorau exportului masiv şi nu insuficienţei producţiei, ca astăzi, când importăm masiv atât produse alimentare, cât şi nealimentare, ceea ce face ca balanţele comerciale să fie mereu deficitare, iar cursul leului românesc, în continuă defensivă faţă de euro, dolar şi alte monede. Astăzi, baza economică a judeţului (ca şi a ţării) o constituie sutele de mii de firmuliţe cu capacităţi de producţie foarte mici şi cu un număr mic de salariaţi şi care nu-şi permit să angajeze persoane fără experienţă, aceasta fiind cauza pentru care tinerii absolvenţi de şcoli, de facultăţi nu-şi găsesc de lucru; ei, practic, nu au unde să deprindă o anumită profesie, meserie, deoarece atelierele din şcoli şi universităţi sunt foarte sumar dotate, iar actualele unităţi de producţie, de dimensiuni mici şi cu personal puţin, nu-şi pot permite să se ocupe cu "creşterea" noilor veniţi. Acesta este un cerc vicios din care cu greu se poate ieşi, cu toate bunele intenţii ale unor anumite "agenţii" de a-i consilia pe tinerii absolvenţi în demersul lor de a-şi găsi, cândva, de lucru, deoarece ofertele de locuri de muncă sunt insignifiante faţă de cerere. Soluţia constă în investiţii de sectoare productive, creatoare de valoare şi plusvaloare (valoare adăugată), precum şi de locuri de muncă diversificate (ingineri, tehnicieni, muncitori etc.), care să absoarbă acest tineret care a mai rămas în ţară, până ce nu ne vom trezi că tinerii noştri au luat drumul pribegiei, îngroşând rândurile mai vechilor pribegi printre străini. Ar fi o mare greşeală şi un mare păcat!
Ec. C. MUT
P.S.
1) Sursa pentru datele statistice de până în 1989 o constituie cartea doctorului în economie Nistor Ciordaş - "Bihorean în vâltoarea timpului"; vol. II "Economia Bihorului până în anul 1989", un mare bihorean, fost prim-vicepreşedinte al judeţului Bihor, cu contribuţii deosebite în dezvoltarea şi modernizarea industriei bihorene.
2) Ar fi interesant ca Oficiul Judeţean de Statistică să dea publicităţii numărul societăţilor comerciale din industrie şi numărul total al salariaţilor din acestea, cu exemplificări privind societăţile cu cel mai mare număr de salariaţi, pentru a ne da seama de diferenţa enormă dintre cele două perioade sau ani (1989 şi 2012).
Politica suveranului Băsescu și a acoliților săi este de a determina ca o parte din populația țării să plece unde o vedea cu ochii.În repetate rânduri a indicat asemenea soluții iar la un miting marele Răzvan Ungureanu le-a cerut să plece din țară cei care nu sunt de acord cu politica PDL.Din păcate o parte din populație păcălită printr-o propagandă agresivă și mincinoasă nu s-a dus la vot să scape țara de un rău incomensurabil.Un comentator la primul articol lăuda justiția pentru condamnările făcute trecând sub tăcere abuzurile fără precedent ale procuraturii asupra celor care au fost la vot.Personal cred că în România injustiția a ajuns să fie promovată ca justiție de unii procurori și judecători,reușind să distrugă chiar încrederea în democrație.Apreciez comentariul domnului Ionel la primul articol.