A fi sau a nu fi. O problemă fundamentală. Ea permite sute de nuanţări ale lui a fi. În toate sensurile exprimării existenţei umane. Dar sensul organic a lui a fi le condiţionează pe toate celelalte. În lipsa lui celelalte devin false probleme. Când nu voi mai fi, tot ceea ce aş putea fi, sau ar putea fi, nu este decât un fals şi prostesc exerciţiu.

Pe de altă parte, socializarea omenirii a început cu dresarea instinctelor, cu socializarea şi culturalizarea lor. În momentul în care, însă, culturalizarea unui instinct îl blochează pe acesta sau chiar îl exclude, atunci în socializarea lui a intervenit ceea ce în biologia celulară se cheamă un proces de cancerizare. Înmulţirea celulelor şi-a pierdut sensul şi rostul natural al înmulţirii, care este dedicat funcţiei pe care trebuie să o susţină respectiva înmulţire. În loc să se înmulţească cât trebuie, pentru a menţine optimă funcţia, înmulţirea a luat-o razna, blocând funcţia şi omorând organismul. Ceva de acest gen se petrece şi cu excesul de culturalizare a instinctelor. Desigur instinctul de apărare de tip etologic, a teritoriului de unde animalul îşi procură hrana, supravieţuind, este o prostie în cazul omului. Dar când eu mă retrag din casa părintească într-o gheretă din fundul curţii, pentru ca "şi ceilalţi" să se bucure "în mod egal sau mai egal" de "moştenirea generală", atunci este cazul să fie chemat psihiatrul. În cazul principiilor şi valorilor umane ceva s-a cancerizat în sistemul meu de valori. Egalitatea naturală a oamenilor este deja certificată istoric şi nu mai are nevoie de apărători. Suntem cu toţii, indiferent de dimensiuni, culoare sau dermatoglife egali în prostie, în imoralitate, în tot ceea ce am putea face mai rău şi mai bine. Că nu toţi am muncit la fel este deja o problemă de drept juridic şi nu de drept natural. Dar când am început să fetişişez drepturile naturale, iar pe cele juridice le-am aruncat la gunoi ca "depăşite", şi în numele acelor drepturi naturale devenite intolerante găsesc scuze "democratice", dacă chiriaşul meu îmi violează nevasta sau îmi seduce interesat copiii, atunci drepturile naturale s-au cancerizat, iar eu sunt deja un om mort. Au dreptul principiile mele cancerizate de a mă condamna la dispariţie? Cine le dă acest drept şi cu ce argumente? Sunt cumva condamnate la dispariţie drepturile juridice, în favoarea celor naturale, cancerizate, instituind regulile etologice? Atunci tot ceea ce am moştenit eu (drept juridic) este egal cu zero? Dacă moştenirea nu este a mea, înseamnă că ea este a tuturor! Dar nu este acesta principiul fundamental al comunismului? A existat o variantă ideologică a comunismului. A existat o variantă social-economică a comunismului. Chiar dacă au rămas insule roşii în lume, este deja cert, pentru toată lumea, că cele două variante ale comunismului au fost falimente dureroase în istoria umană. Aceste prime două variante de comunism au afectat doar Europa Răsăriteană şi o parte din Asia, plus Cuba. Următoarele două forme de comunism afectează mai ales teritoriul socio-cultural cunoscut sub numele de Occident. Există varianta morală a comunismului, cea care a dus la devalorizarea şi substituirea valorilor derivate din cele zece porunci cu valori derivate din fluturarea chiloţilor pe post de flamură, stindardul noilor credinţe. Acum, încet, încet, mai toxic decât toate cele trei variante anterioare de comunism, îşi începe domnia comunismul drepturilor naturale, care condamnă la dispariţie drepturile juridice. Acesta este mai toxic decât toate celelalte variante de comunism, deoarece el are efect asupra lui a fi organic. El condamnă la dispariţie organică lumea care a creat valorile pe care acum se bazează lumea ca lume. Precum în anul 1945, când reprezentanţii bolşevismului s-au revărsat peste Europa Răsăriteană, punând cuţitul în beregata celor care deţineau ca drept juridic averi moştenite "nu sunt ale voastre, de azi sunt ale tuturor", atunci la nivel de indivizi, tot aşa drepturile naturale concretizate pun azi cuţitul în gâtul celor care deţin ca drept juridic averi "le împărţiţi cu toţii" sau "treceţi în fundul curţii că v-a ajuns". Cine are dreptul de a se lăsa asasinat? Cine are dreptul de a se lăsa batjocorit? Are această generaţie suficienţi intelectuali de calitate care să reabiliteze drepturile juridice în raport cu drepturile naturale care s-au cancerizat deja? Vor dispărea popoarele europene?