Dacă noua lege a pensiilor şi pachetul aferent de reglementări secundare cu caracter restrictiv au stopat în mod evident creşterea numărului de pensionari, reducerea treptată a deficitului bugetului de pensii rămâne o problemă de fond şi pe termen lung a guvernării, chiar dacă contribuţia statului la susţinerea acestui buget este mai mică decât în multe ţări membre ale comunităţii europene.

Dar, în paralel cu legislaîia care a favorizat creşterea numărului de pensionari, până în anul 2010 au fost adoptate şi unele acte normative care au generat şi diminuarea semnificativă a bugetului de pensii. Alte reglementări au pus şi o presiune suplimentară pe bugetul de stat, implicând  nemijlocit  o majorare a contribuţiei  acestuia  la plata prin sistemul de pensii a unor noi drepturi stabilite prin legi speciale şi implicit la alimentarea suplimentară a bugetului de pensii. O importantăinfluenţă legală în acest sens, a avut-o implementarea Pilonului II de pensii private obligatorii, reglementate de Legea nr. 411/2004. În temeiul acestei legi, se produce o dirijare a unei părţi din contribuţia de asigurări sociale (C.A.S), către fondurle de pensii administrate privat, începând cu 2% în anul 2008, primul an de aplicare a legii, care prin aplicarea unei creşteri anuale de 0, 5%, va ajunge în anul 2016 la 6%. Conform numărului total de salariaţi preluat din buletinul statistic al INS si numărul de participanţi la Pilonul II estimat pe baza datelor CNPAS, la nivelul întregii ţări, acoperirea Pilonului II era la mijlocul anului 2008 de 82,1% (77,4 in Bihor), din numărul total de 5,25 milioane de salariaţi fiind înscrişi la fondurile de pensii obligatorii administrate privat, un număr de 4,31 milioane de români.  Valoarea totală a contribuţiilor aferente ale salariaţilor înscrişi la unul dintre cele 18 fonduri de pensii private obligatorii (Pilonul II) se ridică, la circa 300 milioane de euro în primul an de aplicare, iar potrivit creşterilor anuale de 0,5 % se poate estima o creştere a acestor fonduri de până la 500 de milioane de euro în anul 2011 şi dublarea acestora, la circa 1 miliard de euro în anul 2016, când cota va atinge maximul legal de 6%. Cu aceste importante sume, se constituie fondurile de pensii administrate privat, iar fondurile bugetului de pensii se diminuează treptat şi anual, fără a se putea estima o creştere compensatorie corespunzătoare din alte surse sau prin alte măsuri legale. Având în vedere că din fondurile de pensii private obligatorii administrate privat (pentru salariaţii de peste 35 de ani)  se vor plăti pensii numai peste 30-35 ani, considerăm că, din  perspectiva crizei şi a multiplelor constângeri bugetare, poate fi gândită şi o măsură de austeritate a acestor fonduri, prin îngheţarea  sau chiar suspendarea  temporară a cotei în favoarea bugetului din care se plătesc în prezent pensii. Aceasta, cu atat mai mult, cu cât fondurile de pensii din Pilonul II la care ne referim au timp suficient să se consolideze pe termen lung. Mai mult, potrivit legii, cheltuielile de administrare a acestor fonduri sunt în prezent de circa  3% anual (faţă de cele de peste 7 % de la Pilonul III - pensii private facultative), ceea ce va permite capitalizarea şi consolidarea lor in timp. (va urma)

Nicolae SĂLĂJAN