La colonna infinita, de Mircea Eliade - Producţie italiană, pe scena orădeană
Întâlnirea cu teatrul lui Eliade, încă foarte puţin cunoscut în Italia, marchează o nouă etapă pentru compania Telluris Associati. Prin montarea acestei piese, ia naştere Galleria dell'incompiuto (Galeria neîmplinitului): pentru un teatru indefinit, ce vrea să se interogheze mai ales asupra noilor plăsmuiri de pe scena contemporană. În „Coloana nesfârşită", textul şi cuvântul devin suprafeţe ce pot fi călcate şi locuite fizic, caligrafie în mişcare. Operele sculptorului român Brâncuşi sunt descărnate şi reduse la esenţa lor de forme fluctuante şi impalpabile care apar doar la răstimpuri, dislocate pe planul oniricului, unde are loc întâlnirea între actor şi spectator. Căutarea originarului, străbătând întreaga creaţie a artistului, pare a ajunge la un punct fără întoarcere când Brâncuşi se mulţumeşte să repete aceleaşi forme, recopiindu-şi deja faimoasele capodopere. La rândul său, Mircea Eliade caută un răspuns la întrebarea privind motivele acestei opţiuni. Înţelesurile se manifestă în raportul între teatru şi sacru, între operă şi artizanul ei, între cuvintele scrise şi mişcările trupului, ascunse poate în extazul sacrilegiului. Suprapunerile de imagini se scurg pe suprafeţe vizuale, pe spaţiul scenic, înfruntând concreteţea fizică a actorului, ca şi cum un nevăzut ar vrea să apară şi să se întrupeze, în ciuda fricţiunilor şi rezistenţelor opuse de realitatea actuală.
Comentarii
Nu există nici un comentariu.