Peste 600 de spectatori, unii în picioare, deoarece ultimul bilet pentru reprezentaţia spectacolului a fost vândut în data de 8 Martie, au umplut la refuz sala Teatrului Regina Maria din Oradea. Aşteptările lor nu au fost înşelate, dimpotrivă, satisfacţia şi mulţumirea s-au regăsit în cele peste 20 de minute de aplauze neîntrerupte. Din toate colţurile sălii, din balcoane şi de la loji s-au auzit în continuu strigate de „bravo”, „bravi”, întreaga sală fiind în entuziasm maxim.

După aplauzele entuziaste, publicul spectator a cerut să fie bisat corul sclavilor evrei, orchestra, corul şi soliştii îndeplinindu-le dorinţa, oferind al doilea bis al serii cu „corul sclavilor” în limba italiană. După lăsarea cortinei, aplauzele au continuat cu aceeaşi vervă alte minute în şir, fapt ce l-a determinat pe preşedintele companiei Opera Vox să mulţumească tuturor şi să le reamintească faptul că opera Nabucco, chiar dacă are un subiect religios şi istoric, a fost compusă de Verdi ca o operă patriotică, văzând în eliberarea poporului evreu din robia babiloniană, eliberarea Italiei de sub ocupaţia austriacă în perioada „Risorgimento-ului” sau mişcării de unificare a Italiei. Astfel că, în perioada lui Verdi, „corul sclavilor evrei” devenise un imn naţional al tuturor italienilor. Fiind un cântec patriotic, universal valabil, preşedintele Operei Vox a decis ca al treilea bis al serii cu acest „cor al sclavilor” să fie interpretat în Anul Centenar în limba română! Inspirat de un episod din istoria biblică ce descrie înrobirea şi suferinţele poporului evreu, libretul lui Temistocle Solera a reînviat în sufletul lui Verdi suferințele Italiei din vremea lui, asuprită de dominația austriacă, amprentând dramaturgic și muzical opera cu sentimentele, ideile și năzuinţele ardente ale compatrioţilor săi. Tocmai de aceea, lucrarea a fost receptată de italieni ca fiind o operă de mare actualitate, subiectul ei biblic, respectiv al iubirii rămânând în plan secund. Astfel, de exemplu, corul dramatic al robilor evrei, „Va, pensiero sull’ ali dorate...”  era perceput ca fiind imaginea sonoră a suferințelor și speranței poporului italian, profeția lui Zaccaria despre căderea Babilonului era interpretată ca o proorocie de libertate a poporului italian  iar Țara Făgăduinței nu putea fi alta decât Italia eliberată!  Energia melodică și poetică a profeţiei din actul al III-lea, mai cu seamă partea finală “Niuna pietra ove sorse l’altera, Babilonia allo stranio dirà!”  răsuna  în mentalul colectiv ca un cântec revoluționar al poporului italian, în lupta pentru eliberarea țării. Victoria și eliberarea apar ca iminente, fapt care transpare  în discursul muzical prin recurgerea la ritmurile de marș, tempouri alerte, cvarta perfectă ascendentă - interval tipic cântecelor revoluționare, precum și prin utilizarea masivă a instrumentelor de alamă în orchestrație.     Un drapel naţional a ajuns de la loji în scenă pe la jumatatea celui de-al treilea bis, stârnind ropote de aplauze, seara devenind una de suflet. Foarte mulţi dintre cei prezenţi şi-au exprimat dorinţa, fie din sală, fie în scris, de a avea la Oradea mai des titluri de operă. Deoarece în luna Mai, Compania Opera Vox  avea deja stabilit programul,  preşedintele Ioan Vrasmas a promis întoarcerea artiştilor la Oradea în luna Iunie cu opera Traviata. Astfel, următorul spectacol de operă la Oradea va avea loc în data de 6 iunie 2018, la Teatrul Regina Maria, cu opera Traviata de Giuseppe Verdi. Şi în acest spectacol, ca şi în Nabucco, vor evolua solişti italieni de prestigiu alături de solişti români, de la operele din ţară.