Recent, la Editura Universității din Oradea, a apărut cartea profesorului univ. dr. Paul Magheru, 85 de maxime ale înțelepciunii în viață, tipărită în condiții grafice excepționale la Tipografia Book Expert din Oradea. Este a treia ediție, revizuită și adăugită, după ce primele două, 75, respectiv 80 de maxime, au apărut la un interval de câte cinci ani (2014, 2019, 2024) la aceeași Editură a Universității din Oradea. Cele 85 de maxime ale înțelepciunii în viață, atent selectate, vor să sugereze că ele corespund vârstei unui om care s-a străduit să le cunoască, să le înțeleagă și să le trăiască ca orice om responsabil și stăpân pe soarta sa.  În Vademecum introductiv, un fel de prefață, autorul îl ia la braț pe cititor și-l plimbă prin grădina întortocheată a maximelor ce urmează să fie prezentate în capitolele care urmează. Capitolul I este consacrat literaturii sapiențiale, literatura înțelepciunii în viață, specie literară epică ale cărei trăsături caracteristice reies chiar din conținutul ei. Cele 85 de maxime sunt rânduite apoi în ordinea alfabetică a primului cuvânt din limba în care au fost scrise sau traduse. Confesiunile unui copil în vârstă complinesc maximele reproduse ca un fel de autobiografie a vieții și activității autorului. Maximele fiind făcute din cuvinte, un loc important îl ocupă discuțiile despre virtuțile și servituțile cuvântului. Se invocă un verset biblic care spune că „Viața și moartea stau în puterea cuvântului”. Sfântul Apostol Pavel în Epistola către evrei (4:12) afirmă un lucru asemănător. „Cuvântul e o sabie cu două tăișuri”. Cititorii vor găsi în acest capitol considerații foarte interesante despre oratorie, retorică sau elocință, arta de a vorbi frumos, corect și convingător, precum și despre discurs și stilul oratoric.                                                                        Etimologiile în terminologia științifică pornesc de la premisa herderiană că „Cea mai bună definiție a unui lucru este etimologia lui”, înțelesul originar, arhetipal, pur al cuvântului, pentru a sublinia importanța studiului limbilor clasice, dar și moderne. Ediția a treia a Maximelor, înafara Dialogului între nepoată și bunic despre limbile vorbite pe glob, mai introduce al doilea dialog despre originea lumii și a limbilor omenești. Spre deliciul cititorilor, autorul alcătuiește, parcă la întrecere cu fagurele de albină, un Fagure literar, constituit din șapte poezii, care i-au marcat anii studenției. Ultimul capitol, Epilog. Din nou de la capăt, aduce la zi preocupările intelectuale, de interes public ale autorului. Volumul se încheie cu patru Referințe laudative din partea unor discipoli, colegi mai tineri ai profesorului Paul Magheru, precum și cu o Bibiografie a principalelor cărți tipărite, în curs de apariție și traduceri. Încheiem și noi cu o maximă pusă în fruntea primului capitol despre Literatura sapiențială, care de la Plaut până azi circulă cu aceeași valabilitate și veracitate: „Sapiens ipse fingit fortuna sibi” (Înțeleptul își face singur soarta).