Melomanii orădeni au avut parte de trei seri magice, cu prilejul concertului extraordinar de Anul Nou al Filarmonicii de Stat Oradea.

Concertul de Anul Nou de la Viena este unul dintre cele mai mediatizate evenimente ale anului și a devenit în timp un simbol al începutului de an. Fiind un concert îndelung gândit, cu un program ales cu grijă, care să placă publicului larg, concertul a devenit un adevărat model pentru filarmonicile din întreaga lume. Repertoriul este creionat, în mare parte, din lucrările familiei Strauss, din valsuri și polci care curg ca un balsam prin sufletele ascultătorilor, precum valurile Dunării în capitala Austriei.

Oradea, precum și alte orașe vestice ale României, tinde mereu spre modele ale Europei Apusene și mai ales spre orașele importante ale fostului Imperiu Habsburgic. Astfel, și Concertele de Anul Nou ale Filarmonicii de Stat din Oradea reprezintă o oglindă a bine-cunoscutului Concert de la Viena. Într-o variantă originală, instituția de cultură orădeană a pregătit melomani un program cald, așa cum sunt valsurile, zglobiu, precum polcile, și extrem de plăcut auzului.

Pentru a putea să se bucure toți doritorii de concertul orădean, mult așteptatul eveniment a avut loc în trei seri consecutive, vineri, sâmbătă și duminică, în 5, 6 și 7 ianuarie. În fiecare seară, evenimentul a început la ora 19.00 și s-a desfășurat în sala de concerte „Enescu - Bartók”. Dirijorul concertului a fost un tânăr plin de energie, pe care publicul din Oradea îl cunoaște deja: Andrej Vesel. Alături de Orchestra Filarmonicii de Stat Oradea, talentatul dirijor a adus culoare Noului An, a insuflat inspirație, speranță și dorință, prin muzica unor compozitori austrieci și germani de renume: Johann Strauss Fiul, Josef Strauss, Franz von Suppé și Jacques Offenbach.

Concertul s-a deschis cu uvertura celei mai cunoscute operete straussiene: „Liliacul”. Aceasta este cu atât mai potrivită concertului de Anul Nou cu cât subiectul ei se petrece chiar în noaptea dintre ani. Este cea de-a treia operetă scrisă de Strauss II pentru Theater an der Wien și a avut premiera la 5 aprilie 1874. Muzica operetei „Liliacul” conține numeroase momente de vals sau polcă, care au putut fi auzite și în uvertura prezentată în deschiderea Concertului de Anul Nou de la Oradea.

„Annen Polka” este una dintre lucrările mai puțin cunoscute ale lui Strauss. Aceasta nu a fost scrisă pentru orchestră simfonică mare, ci mai degrabă pentru o formație mai mică: Cvartet de coarde, un trio cu piano sau poate un cvintet cu pian. A fost compusă în 1852, atunci când Strauss cânta cu orchestre mici. Prezentată pentru prima dată la sărbătoarea Sfintei Anna, la 26 iulie 1852, în parcul vienez imens, Prater, este caracterizată ca „Polcă franceză”, fiind mai rafinată decât polka germană.

„Sphärenklänge Walzer”(Valsul Muzica sferelor) este scris de către Josef Strauss, fratele lui Johann. A fost interpretat în primă audiție la 21 ianuarie 1868, la „Sofiensälen” în Viena, în cadrul unui bal al medicilor. Titlul neadecvat a fost adus în discuție și în ziarul „Fremden-Blatt” a doua zi după eveniment, afirmându-se faptul că „Melodiile acestui vals au fost mai bune decât titlul său”.

Revenind la Johann Strauss Fiul, una dintre cele mai apreciate polci ale sale este „Tritsch-Tratsch-Polka”, compusă în 1858. Compozitorul a scris-o după un turneu de succes în Rusia, după ce a concertat în stagiunea estivală la Pavlovsk, în Sankt Petersburg. La Viena, premiera a avut loc la 24 noiembrie 1858. „Tritsch-Tratsch” se referă la pasiunea vieneză pentru a bârfi. Spiritul lucrării muzicale este unul stilat dar și foarte jucăuș.

Partea I s-a încheiat cu un vals cât se poate de elegant și grandios: „Kaiser Walzer” (Valsul Imperial/Valsul Împăratului). A fost scris în 1889, cu titlul inițial de „Hand in Hand” (Mână în mână), intenționându-se să fie un toast al Împăratului Austro-Ungar Franz Joseph I, cu ocazia vizitei sale la Împăratul German Wilhelm II, în luna august a anului 1889. Acest eveniment s-a numit simbolic un „toast al prieteniei” între Austro-Ungaria și Imperiul German.

Concertul de Anul Nou s-a deschis cu uvertura operetei „Liliacul”, prin urmare și partea a doua s-a deschis tot cu o uvertură. De data aceasta, publicul a putut asculta uvertura operei comice „Orfeu în Infern”, de Jacques Offenbach, pe un libret de Hector Crémieux și Ludovic Halévy. Premiera primei variante a lucrării a avut loc la 21 octombrie 1858 și a fost clasată drept operă bufă în două acte, iar varianta următoare, mai extinsă și revizuită, cu premiera în 7 februarie 1874 s-a numit „operă-feerie” în 4 acte. Ambele premiere au avut loc la Paris. Lucrarea este un pamflet al legendei antice „Orfeu și Eurydice”. Cunoscuta uvertură, care se interpretează frecvent, nu a fost scrisă de Offenbach, ci de către muzicianul austriac Carl Binder, cu ocazia premierei de la Viena din 1860. Uvertura scrisă de Offenbach în 1858 este de fapt o scurtă introducere orchestrală, iar cea din 1874 este puțin mai extinsă.

Johann Strauss Fiul și-a reluat locul în Concertul de Anul Nou cu polca rapidă „Unter Donner und Blitz” (Sub tunet și fulger). Lucrarea a fost scrisă pentru carnavalul asociației artistice „Hesperus” din Viena, aici fiind și interpretată pentru prima dată la 16 februarie 1868, în sala Dianabad-Saal.

Nu doar Johann Strauss, ci și fratele său, Josef a scris unele dintre cele mai cunoscute polci. Una dintre ele este „Feuerfest!” (Ignifug). A fost comisionată de compania Wertheim, pentru a promova calitatea ignifugă a seifelor produse de aceasta. Comanda a fost primită de către Strauss în 1869 pentru a marca seiful cu numărul 20.000, produs cu succes de către Wertheim. Orchestrația lucrării cuprinde și o nicovală, iar în anumite momente ale partiturii, percuționistul trebuie să bată nicovala cu un ciocan, marcând astfel soliditatea seifelor.

După cum menționează filarmonica orădeană, chiar dacă operetele lui Franz von Suppé nu au atins popularitatea celor scrise de Strauss, uverturile sale sunt frecvent interpretate în concerte. Una dintre acestea este uvertura operetei „Ein Morgen, ein Mittag und ein Abend in Wien (O dimineață, o după-amiază, o seară în Viena). Muzica lui Suppé s-a alăturat piesei dramaturgice cu același nume, scrisă de Franz Xaver Told, fiind prezentată în premieră în luna februarie 1844. În ciuda faptului că producția s-a bucurat doar de trei reprezentații, uvertura a rămas una dintre cele mai cunoscute lucrări scrise de compozitorul austriac.

O lucrare scrisă de către cei doi frați, Johann și Josef, este „Pizzicato Polka”. Cei doi au colaborat pentru a concepe această piesă în anul 1869, cu ocazia unei călătorii în Rusia Imperială. Polca a fost scrisă pentru orchestră de coarde și glockenspiel și a fost publicată în 1870. Popularitatea ei s-a extins rapid, devenind extrem de apreciată cu  precădere în Italia, unde a început să fie inclusă în toate programele pe care Strauss le cânta. Lucrarea conține patru melodii și este scrisă într-o formă ternară.

O altă polcă rapidă scrisă de Johann Strauss II este „Leichtes Blut” (Lumina inimii). A fost scrisă pentru evenimentul așa-numit „Karnevalsrevue” a anului 1867, prezentată așadar la 10 martie 1867, la Wiener Volksgarten. Acest eveniment avea loc în prima duminică de post, la finalul perioadei de carnaval. La acest spectacol se prezentau mereu toate lucrările proaspăt scrise de către frații Strauss. Lucrarea a avut  mare succes atât la Viena, cât și la Paris, și a rămas până astăzi una dintre cele mai iubite lucrări din creația lui Strauss.

Concertul nu se poate încheia cu o lucrare mai cunoscută decât „An der schönen blauen Donau” (Dunărea Albastră). Valsul lui Johann Strauss II a fost compus în 1866 și prezentat pentru prima dată la 15 februarie 1867 într-un concert al Asociației Vieneze de Cânt Coral Bărbătesc. În ciuda popularității actuale, premiera a fost un succes modest. După ce a fost scrisă muzica originală, poetul asociației, Joseph Weyl, a suprapus și versuri. Mai târziu, compozitorul a extins partea muzicală, iar Weyl a fost nevoit să facă modificări textului scris. Strauss în cele din urmă a creat o variantă pur orchestrală, prezentată în premieră la Paris, devenind un succes imens. În această variantă este prezentată și astăzi, bucurându-se de aprecierea nemărginită a publicului. Concertul a fost urmat nu de unul ci de două biss-uri: Johann Strauss II: Auf der Jagd op. 373, Johann Strauss: Radetzky Marsch, op. 228. Evenimentul a fost frumos completat de dansatorii de la Stelele dansului și Feeling Dance Oradea.

Tânărul dirijor Andrej Vesel s-a născut în capitala Croației, Zagreb, în anul 2015. A absolvit Academia de Muzică din Zagreb, a urmat cursurile Universității de Muzică din Viena și a participat la masterclass-uri susținute de personalități artistice. În anul 2017, Andrej Vesel a fondat o orchestră împreună cu pianistul Ioan-Dragoș Dimitriu, „Ton der Jugend Symphonieorchester Wien”, cu apariții regulate la Wiener Konzerthaus.

FOTO: Sergiu Suci