O seară de vineri, 16 august, început de weekend, parcul Muzeului Țării Crișurilor. Iubitorii de folk și-au ocupat locurile în fața scenei, așteptându-l pe cel care odinioară era una dintre vocile reprezentative ale Cenaclului Flacăra, Vasile Șeicaru.

 

Și-a făcut apariția alături de prof. univ. dr. Gabriel Moisa, istoric și manager al instituției muzeale. Nu a fost o prelegere propriu-zisă a artistului, așa cum a fost anunțat evenimentul pe afiș.

„Eu am început deja conferința” - ne-a mărturisit artistul după prima piesă „Actorul”, precizând că prin comentariile între piese va povesti despre fiecare în parte.

Deși vineri începea Festivalul de Folk de la Vama Veche, Folk You (festival gândit de regretatul Florian Pitiș și Marius Tucă), a venit la Oradea, pentru că promisese. Și bine a făcut. Cei prezenți în Parcul Muzeului au retrăit poate etape din viețile lor, ascultând piese mai vechi precum „La adio”, „Ce aproape de noi e lumina”, „Raza cerului senin” (piesă compusă de Ștefan Hrușcă), „În orașul cu floare de tei”, „Antiprimăvara” ș.a.

„Nu cel care cântă hotărăște, ci cel care primește (publicul) dacă piesa va deveni sau nu hit. Spectatorii noștri de folk sunt mai speciali, pentru că artistul pune preț pe cuvânt. Folkul trebuie protejat, mesajul e simplu care pleacă de la intepret. Noi nu avem o regie în spectacolele noastre, cântăm în funcție de public, avem noi grijă să cântăm ce știe și publicul” - a mărtusit artistul într-o pauză de cântat.

A urmat piesa „Viața-i viață, banu-i ban”, compusă în 1999, dar la fel de actuală și azi.

„Nici n-am știut, nici n-am aflat”, „Ia de aci, pune aici”, sunt piese mai noi din repertoriul lui  Vasile Șeicaru, dar care au fost la fel de apreciate de publicul orădean,

Piesa de pe cel mai recent album „Sentimental” pe care artistul a ales s-o cânte se numește „Mă simt nemuritor”, cu precizarea: „Nu că aș fi nemuritor, așa mă simt”.

Alături de Nicolae Matei, la clape, un artist și un prieten bun, cum l-a prezentat Șeicaru pe colegul lui de scenă, piesele s-au succedat, antrenând publicul prezent, care i-a susținut pe cei doi, cantând împreună refrene mai vechi și mai noi. Vasile Șeicaru a scos în cariera sa 12 albume, din care 5 viniluri, 

 

„Unii spun că folkul e prăfuit. Nu este așa. Sunt piese lansate acum 40 de ani, dar  la fel de proaspete. Noi, folkiștii, mai avem multe de spus și de înregistrat. La umbra folkului nu mai crește nimic”, susține artistul, adăugând că, deși la Festivalurile mari de folk, cum ar fi cel de la Brezoiu, Brașov sau altele, vin mii de oameni, contează calitatea, atitudinea ta față de cei care au venit să te asculte, chiar dacă în fața ta sunt  mai puțini spectatori, așa cum a fost de astă dată la Oradea. Până la urmă, acesta e specificul acestui proiect. Dar a mărturisit că și organizatorul acestui eveniment, Florin Budea, și artistul și-ar dori un spectacol mai mare la Oradea, cu o promovare pe măsură. Așa cum a fost spectacolul din 1991, de la Sala Sporturilor, cu 4- 5 mii de spectatori.

Timpul nu e pierdut, Poate într-o zi. Vasile Șeicaru a spus-o franc: „Eu cred în ceea ce fac!”

Piesa binecunoscută „Biletul de tren” a fost ultima pe care artistul a intepretat-o vineri seara, iar spectatorii l-au rechemat în scenă pentru încă un refren. Pe semne că fiecare ținea la biletul lui de tren, real sau imaginar.