În prezent se află în Parlament un proiect de lege care urmează să aducă unele modificări la Legea 132/2017 privind asigurările obligatorii de răspundere civilă auto, proiect aprobat de Guvern în data de 20.12.2019 și, de asemenea, aprobat de către Senat, prin depășire de termen, în 23.04.2020.

Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), deși nu face parte din categoria celor ce au competența de a iniția reglementări legale, a fost și este implicată, potrivit atribuțiilor prevăzute de legea privind organizarea și funcționarea ei, în analizarea și exprimarea de puncte de vedere cu referire la propunerile din proiectul de lege.

Piața asigurărilor din România, incluzând așa-numitele asigurări generale, precum și asigurările de viață, a avut o evoluție în creștere deținând în prezent aproximativ 2% din PIB. Alte două domenii, respectiv piața de capital cu 4% din PIB, și domeniul pensiilor private cu 6% din PIB, fac parte din ceea ce se numește piața financiară nebancară și care, în totalitatea ei, se circumscrie domeniului de supraveghere, reglementare și control al Autorității de Supraveghere Financiară.

Necesitatea perfecționării cadrului legislativ, primar și secundar, în domeniul asigurărilor a izvorât, pe de-o parte, din cerințele de adoptare a recentelor reglementări europene, iar pe de altă parte, ca urmare a constatării unor disfuncționalități în plan intern în ce privește practica în asigurări și situația în ansamblu a sistemului.

Mă voi referi sintetic la cea de-a doua cauză formulând câteva concluzii care au rezultat în urma analizelor care au avut loc în Consiliul ASF asupra modului de funcționare a sistemului de asigurări. Am în vedere starea actuală a lui, precum și identificarea principalelor cauze care au creat unele nemulțumiri în piață. Pornind de aici, voi explica puțin măsurile și propunerile ASF în direcția îmbunătățirii reglementărilor legale.

 Apreciez că dacă propunerile făcute de către ASF, înscrise în proiectul de modificare a legii, vor fi aprobate de către Parlament, ele vor rezolva în mare parte problemele care au apărut în piața de asigurări. Vor conduce la creșterea stabilității pieții și a încrederii consumatorului în serviciile oferite.

În sistemul de asigurări din România funcționează 28 de societăți de asigurare autorizate de către ASF,  dintre care  21 au ca obiect de activitate asigurări generale în care intră și asigurările civile auto, așa numitul RCA, iar restul de 7 se ocupă doar cu asigurări de viață. În anul 2020 valoarea primelor brute subscrise în întreaga piață a fost de peste 8,5 miliarde de lei, cu 4,8% mai mare decât în 2019.

Principala constatare care iese vioi în evidență la orice analiză a sistemului se referă la evoluția crescânda, de-a lungul anilor, a concentrării activității de asigurare, în special a celei referitoare la RCA, conducând astfel la un soi de monopol în asigurări. Astfel, primele 5 societăți de asigurare dețin 64% din întreaga piață, iar primele 10, din totalul de 28, gestionează peste 88% din primele brute subscrise.

Gradul de concentrare apare evident, dar el este și mai concludent, dacă ne referim doar la segmentul de piață privind RCA ca parte componentă a asigurărilor generale. În piața de asigurări RCA, primele două societăți de asigurare ocupă peste 74%, respectiv City Insurance Group - 42% și Euroins - 32%. De remarcat este că gradul de concentrare în domeniul asigurărilor RCA a avut o evoluție ascendentă, mai ales începând cu anul 2016 (în principal favorizat de falimentul Astra), astfel încât City Ins Group a crescut de la 16%, în 2016, la 42%, în 2020, iar Euroins a avut o evoluție asemănătoare, de la 20% la 32%. 

Este știut, aproape unanim acceptat în teoria economică și confirmat,  în cele mai multe cazuri, de practica, faptul că un grad ridicat de concentrare într-o piață, deținerea monopolului în domeniul în cauză, de către un număr redus de participanți, afectează concurența, scade calitatea și performanța, produce disfuncționalități în piață. Unii actori devin „Too big to fail” (Prea mari ca să greșească) sau „Too big to fall”. Pe scurt, asta înseamnă ca unii operatori din piață pot crește așa de mult, acaparând o parte mare din piață, încât statul / reglementatorii nu mai îndrăznesc pur și simplu să sancționeze greșelile lor sau nu îi lasă să ajungă în faliment de teama faptului că dispariția lor ar deregla sau ar produce efecte grave în sistemul economico-financiar. Ei, actorii, știu asta și, ca urmare, acționează în consecință, de multe ori maximizand riscurile și ignorând reguli și legi. Lumea a experimentat acest lucru de multe ori de-a lungul vieții economice, ultima dată cu ocazia crizei financiare și economice din 2008.

Piața de asigurări din România însăși, în special cea referitoare la RCA, a cunoscut, în ultimii ani, unele dintre „beneficiile”  unui comportament specific monopolului. Calitatea serviciilor, lipsită fiind de concurenta necesară, a scăzut. Există o acerbă și, pare-se, continuă stare de conflict între asiguratori și unitățile de reparații auto, un număr din ce în ce mai mare de petiții (sesizări/reclamații) adresate atât direct asiguratorilor, cât și ASF. Consumatorul final (persoana fizică sau juridică) este cel care decontează în mare parte această stare de lucruri. Asiguratorii, în unele cazuri, nu plătesc, plătesc cu întârziere, se comportă abuziv la aprobarea/avizarea daunelor, creând o stare aproape generală de nemulțumire în rândul unităților de service, precum și al consumatorilor finali. La rândul lor, în răspuns, mai degrabă, la comportamentul asiguratorilor, unitățile de service auto apelează în unele situații la practici incorecte, ilegale de efectuare a reparațiilor și de întocmire a documentației corespunzatoare. De asemenea, scriu din ce în ce mai multe petiții și/sau se adresează instanțelor. Această stare de lucruri, care poate fi completată și cu alte exemple, se întâlnește, mai cu seamă, în cazul relațiilor dintre primii 2-5 asiguratori din sistem și ceilalți actori din piață.

Este urmarea directă a unui grad de concentrare ridicat, a deținerii poziției de monopol de către aceștia. Dacă piața ar fi împărțită la mai mulți actori, concurența ce ar apărea ar fi de natură să rezolve conflicte de genul celor arătate.

Autoritatea de Supraveghere Financiară are atribuții de supraveghere și control a acestei piețe. Ea realizează acest lucru prin emiterea, în limita competențelor legale, a unor reglementări de ordin secundar. Reglementarea primară este în exclusivitate în atribuțiile organelor legislative ale statului. Desigur, se poate pune întrebarea dacă și în ce măsură ASF a făcut suficient pentru a evita această situație generată de gradul de concentrare. Fiind onești, trebuie să spunem că se putea mai mult. Chiar ținând seama de limitele de competență pe care le are.

Cu toate acestea, este remarcabil că au fost făcute analize profesionale, propuneri către legiuitor pentru perfecționarea legislației primare, au fost elaborate la nivelul ASF o serie de reglementări de natură secundară, au fost efectuate activități de supraveghere permanentă și de control periodic la toți actorii din piață. Au fost aplicate sancțiuni precum amenzi contravenționale (în cazul celor doi asiguratori care dețin monopolul pieței de milioane de lei) atât unităților în cauză, cât și reprezentanților sistemului de management și, de asemenea, au fost făcute evaluări profesionale în cazul unor persoane care dețin funcții-cheie și intră sub supravegherea ASF. În aceeași ordine de idei, mai ales în ultima perioadă, au avut loc discuții directe în Consiliul Autorității cu reprezentații unităților în cauză (City și Euroins), unde s-au trasat sarcini cu termene precise pentru măsuri de sporire a bonității  acestora și de reducere a arieratelor. În același context au fost făcute propuneri către legislativ și s-au modificat reglementări interne care sunt de natură să crească bonitatea companiilor de asigurări, să reducă gradul de concentrare din piață, la care mă voi referi în cele ce urmează.

Pentru a nu lăsa o imagine apocaliptică asupra pieții de asigurări, voi spune ca ea este totuși una stabilă și în creștere. Asta, poate, și ca urmare a măsurilor întreprinse de către ASF. Mai ales în ultima perioadă. Putem vorbi de o piață a asigurărilor în creștere cu peste 8,5 miliarde în 2020 față de 2019, rezervele tehnice calculate în concordanță cu cerințele Solvency II au crescut cu 4 procente, ceea ce asigură stabilitate a pieții. De asemenea, indicatorii de solvabilitate (SCR și MCR) au valori care respectă cerințele Solvency II, în creștere față de 2019.  Stabilitatea pieții poate fi evaluată ca atare și, observând că portofoliul investițional total al asiguratorilor din România constă, în procent de 84%, în obligațiuni de stat. La nivel european acest procent este de numai 60%. Investițiile în obligațiuni, se știe, sunt mai sigure.

Autoritatea de Supraveghere Financiară a făcut unele propuneri de completare a legii privind asigurările obligatorii de răspundere civilă auto (Legea 132/2017) care, dacă vor fi aprobate, vor asigura îmbunătățirea sitemului de decontări, dar și o mai mare fiabilitate a pieții în ansamblu. Dintre acestea cea mai importantă este introducerea mecanismului decontării directe ca având caracter obligatoriu. De asemenea, au fost avute în vedere și s-au efectuat completări la Normele de reglementare corespunzatoare în sensul creșterii bonitatii companiilor de asigurări.

Pe scurt, în ce constau acestea?

Mecanismul decontării directe a existat și până acum, dar el avea caracter opțional. S-a considerat și se speră că practicarea lui obligatorie va avea efecte pozitive în piață.

În esență, legea îl va obliga pe asiguratorul unui client la decontarea într-un termen rezonabil a cheltuielilor cu reparațiile, indiferent de societatea la care cel care a produs paguba este asigurat. Până în prezent o persoană asigurată la compania X, dacă a fost păgubită de o persoana asigurată la Y, trebuia să solicite și să aștepte plata despăgubirii de la aceasta din urmă, compania Y. În viitor, plata va fi efectuată de către persoana X, la care păgubitul este asigurat. La rândul ei, societatea de asigurare X se îndreaptă cu pretenții financiare către compania Y. Acțiunea este învestită cu titlu executoriu, reprezentând un titlu de creanță care trebuie plătit în 10 zile.

Nu voi intra aici și acum foarte detaliat în abordarea avantajelor și/sau dezavantajelor acestei prevederi. Câteva lucruri la care piața se poate aștepta însă sunt următoarele: o accelerare a procesului de decontare a serviciilor prestate de către unitățile de service, o disciplină ceva mai mare în ce privește avizarea daunelor și decontarea între unitățile de asigurare, o posibilă redistribuire a asiguraților între asigurați în avantajul celor care, azi, dețin o cota mai mică de piață.

La întrebarea dacă va avea loc o creștere a prețului poliței RCA, un răspuns cu o certidune mare este că nu. Sau, cel puțin, nu ca urmare a introducerii obligativității decontării directe. Din discuțiile cu asiguratorii, a rezultat ideea că o creștere a prețului poliței, chiar dacă apare necesară, când comparăm prețul poliței cu cel practicat în alte țări sau când avem în vedere prețul pieselor de schimb și al manoperei, ea nu se va produce la un nivel semnificativ.  În orice caz nu din cauza „decontării directe”.

În ce privește activitatea service-urilor, este de așteptat să apară o mai mare responsabilitate în efectuarea lucrărilor și mai ales în întocmirea documentațiilor, atâta timp cât în noile condiții plățile vor fi, cel puțin parțial, accelerate. Este vorba, în primul rând, de efectuarea în termen a plăților daunelor avizate de către cele două companii care dețin monopolul pe piață.

În scopul creșterii bonității, în special în cazul companiilor cu o cotă mare de piață, o altă măsură a fost avută în vedere la nivelul de reglementare al ASF.

 Prin modificarea/completarea regulamentelor corespunzâtoare s-a acționat în direcția perfecționării modului de calcul a indicatorilor de solvabilitate. Capătă o acuratețe mai mare modul de calcul a „cerinței de capital de solvabilitate - SCR”  și al „necesarului minim de capital - MCR”, luându-se în calcul numai elemente de activ foarte sigure.

Urmare a acestor modificări unitățile de asigurare, mai ales cele care domină piața și care realizează și activități de reasigurare, vor trebui să-și completeze capitalul propriu, în viitorul apropiat, prin aport de numerar. Sumele sunt de ordinul a câteva sute de milioane de lei în cazul primelor două societăți, care dețin peste 70% din piață.

 Acest lucru crește bonitatea companiilor și este de așteptat ca pe această bază să crească posibilitățile financiare de plată a despăgubirilor, respectiv de accelerare a plăților și reducere a arieratelor.

Sunt numai câteva dintre măsurile propuse de către ASF care urmăresc să elimine disfuncționalitățile apărute de-a lungul timpului în piața de asigurări. Sunt și alte măsuri în lucru.

 Este, în opinia mea, necesar să se lucreze în continuare la reducerea riscului de concentrare, a gradului de concentrare în piață. Trebuie gândite încă măsuri care să facă reglabilă piața în mod automat și obiectiv, astfel încât să nu mai fie posibilă deținerea unei cote ridicate de piață fără bonitate și reasigurări reale și certe.

 Intervenția cu măsuri administrative de natura sancțiunilor, a dispozițiilor și/sau a evaluării reprezentanților sistemului de management, deși are unele efecte pozitive, ele sunt limitate. Constituirea de pârghii de natură obiectivă, în principal, prin reglementări legale și procedurale, are efecte mult mai eficace. În acest sens, lucrează, în prezent, Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Prof. univ. dr. Ioan Gh. ȚARA, membru al Consiliului Autorității de Supraveghere Financiară