În general, contractul de arendă se încheie pentru terenurile agricole, inclusiv pășuni, livezi sau plantații viticole, dar poate fi încheiat și pentru animale, construcții sau utilaje agricole.

Contractul de arendă este documentul în baza căruia se face arendarea bunurilor agricole şi care stipulează înțelegerea dintre proprietar și arendaș. Contarctul de arendă trebuie să conţină, obligatoriu, următoarele elemente: părțile contractante și domiciliul sau sediul acestora; obiectul contractului (complet și precis determinat); descrierea mănunțită a tuturor bunurilor agricole arendate, inventarul acestora și planul de situație al terenurilor; obligațiile fiecăreia dintre părți; durata arendării; arenda, modalitățile și termenele de plată a acesteia; răspunderile fiecărei părți; orice suprafață de teren sau orice alt bun agricol ce se va reține de către proprietar, uzufructuar sau deținător legal se vor specifica separat în contract; alte clauze convenite de părți și permise de lege. Contractul de arendare trebuie încheiat în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute. Arendaşul trebuie să depună un exemplar al contractului la Consiliul local în a cărui rază teritorială se află bunurile agricole arendate, pentru a fi înregistrat într-un registru special ţinut de secretarul Consiliului local. Când bunurile arendate sunt situate în raza teritorială a mai multor Consilii locale, câte un exemplar al contractului se depune la fiecare consiliu local în a cărui rază teritorială sunt situate bunurile arendate - se precizează în Noul Cod Civil. În contract este recomandabil să fie trecută perioada pentru care se încheie contractul de arendă, în acest caz contractul fiind încheiat pe o perioadă determinată. Potrivit art. 120, alin.2 din Codul Fiscal, arendatorul (cel care dă în arendă) are obligația înregistrării contractului încheiat între părți, precum și a modificărilor survenite ulterior, în termen de 30 zile de la încheierea/producerea modificării acestuia, la unitatea fiscală competentă respectiv la unitatea fiscală în a cărui rază teritorială își are domiciliul. Contractul de arendă poate fi încheiat și la notar, dar nu este obligatoriu. Dacă contractele de arendare sunt încheiate în formă autentică, precum şi dacă sunt înregistrate la consiliul local, acestea constituie, în condiţiile legii, titluri executorii pentru plata arendei la termenele şi în modalităţile stabilite în contract.

Contractul de arendare se reînnoieşte de drept (fără a fi necesare alte formalităţi), potrivit art. 1848 alin. 1 din Noul Cod Civil (NCC), pentru aceeaşi durată, dacă niciuna dintre părţi nu a comunicat co-contractantului în scris refuzul său cu cel puţin şase luni înainte de expirarea termenului, iar în cazul terenurilor cu destinaţie agricolă, cu cel puţin un an. În cazul în care arendatorul doreşte să vândă bunurile agricole arendate, trebuie respectat dreptul respectiv, arendaşul având drept de preempţiune. Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014, potrivit art. 4 alin. 1 din legea  respectivă, înstrăinarea prin vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi a dreptului de preempţiune al coproprietarilor, arendaşilor, proprietarilor vecini, precum şi al statului român, prin Agenţia Domeniilor Statului, în această ordine, la preţ şi în condiţii egale.