În economia românească, privatizarea, ca o necesitate a economiei de piaţă, a fost mai mult sau mai puţin păguboasă. Astfel au fost înstrăinate importante resurse financiare şi materiale pe bani puţini şi fără eficienţa scontată. Un exemplu elocvent în ziua de azi îl reprezintă situaţia CFR, o companie strategică ajunsă într-o situaţia deplorabilă.

Primul lucru evident şi pentru profani îl reprezintă infrastructura uzată moral şi fizic, care nu face faţă unui trafic eficient şi în viteză. Dacă în anii din deceniul 9 al secolului trecut un tren accelerat de pe ruta Oradea - Bucureşti parcurgea distanţa în 10 ore, azi un „Inter Regio" o parcurge în 12 ore. La aceasta se adaugă starea precară a garniturilor, lipsa confortului şi nu în ultimul rând preţurile prohibitive practicate, probabil pentru a reduce din deficit. Clădirile vechilor staţii şi halte au ajuns într-o stare deplorabilă, abandonate, din care s-a furat totul. Exemple se găsesc cu duimul, de-a lungul drumurilor de fier care brăzdează judeţul şi ţara întreagă.  Un venerabil octogenar, fost lucrător al căilor ferate, Teodor Balmoş, din Măgeşti, ne-a invitat la Halta Butan, pentru a imortaliza starea jalnică în care se află fosta staţie. Profund afectat şi cu amărăciune în glas, într-o încăpere ce a fost cândva locuinţa sa, ca şef al staţiei Butan, Teodor Balmoş, a deplâns starea deplorabilă în care a ajuns clădirea, din care au rămas doar pereţii.  „Noi cei care am lucrat la CFR o viaţă şi vedem cum indisciplina ocupă un loc de frunte, iar cei din conducere nu vor să vadă adâncirea crizei care duce la faliment sigur, nu putem decât să ne exprimăm amărăciunea. Nu credeam că se va ajunge aici. Cunosc bine situaţia din CFR, unde am lucrat o jumătate de secol. În ciuda faptului că transportul de călători pe CFR s-a redus la jumătate, la 1 octombrie 2010 conducerea CFR a pus în circulaţiei sute de trenuri private. Numai între Cluj şi Oradea circulă 8 trenuri private, care în noul grafic au fost introduse cu prioritate pentru preluarea călătorilor companiei de stat. Am urmărit şi chiar am călătorit cu ele şi circulă mai mult goale. Acum sunt în al doilea an de când aceste trenuri circulă, „dubluri" păgubitoare pentru bugetul public, fiind subvenţionate la kilometri parcurşi şi nu la călătorii transportaţi. Sunt pe bună dreptate nerentabile adâncind la maxim criza pentru compania de stat CFR" spune octogenarul Teodor Balmoş, fost şef de staţie. Şi la alte staţii abandonate din Aleşd, Peştera, Bălnaca, Gălăşeni distrugerile sunt toale. La toată starea de fapt a căii ferate de pe valea Crişului Repede trebuie adăugat pericolul iminent pe care îl poate produce un şir de plopi uscaţi şi copţi, între staţiile Aleşd şi Vadu Crişului, foarte aproape de linia electrică şi calea ferată, a căror prăbuşire peste reţeaua electrică ar  pune în mare pericol siguranţa circulaţiei şi viaţa călătorilor din cele 40 de trenuri care circulă zilnic pe acest tronson feroviar. Un răspuns pentru starea jalnică în care s-a ajuns ar putea fi restructurările de personal şi reducerea cheltuielilor, anularea unor trenuri şi apariţia încă din anul 2010 a trenurilor private de călători subvenţionate de stat. În aceste condiţii, s-au micşorat garniturile trenurilor de călători, care circulă mai mult goale. Aceeaşi situaţie o întâlnim şi la transportul de mărfuri, care a migrat masiv spre rutier, datorită ineficienţei şi preţului practicat de CFR. Dacă în „zilele sale bune" transportul de călători şi mărfuri se bucurau de protecţie şi siguranţă datorită activităţii poliţiei TF, azi în trenurile de călători şi în gări "bântuie" infracţiunile de tot felul...