Nici gazul nu le-a intrat, nici arzătoarele nu le ard
În zona Marghitei,
Problema introducerii gazului în unele localităţi rurale din jurul Marghitei începe de-acum să facă vechime şi să devină, cum s-ar zice, istorie.
Cam prin anul 2001, când deja în oraşul Marghita duduiau teracotele de căldura emanată din arzătoarele conductelor de gaz, începuseră şi sătenii din jur să... ardă de dorinţa de a avea gaz în case. Bună dorinţa, date fiind multiplele avantaje ale gazului, mai ales că acestă dorinţă le-a fost întreţinută şi înteţită de însăşi S.N. Petrom care, prin subordonaţii săi de la Suplacu de Barcău, s-a angajat ca în termen foarte scurt să execute lucrarea.
Toate acestea fiind lămurite, sătenii s-au pus pe capul primarilor şi, zor-nevoie, să se facă liste şi să se strângă banii ca să nu rămână de căruţă. Pe lista celor mai doritoare comune de gaz s-au aflat - şi încă se mai află - Viişoara, Abrămuţ, Popeşti, Tăuteu şi Abram, fiecare cu satele adiacente. În total ar fi vorba de circa 20 de localităţi şi de peste 10 mii de suflete, asta la o primă socoteală.
Ca să intrăm în sfera exemplelor, vom preciza că în cazul comunei Viişoara, ar fi necesari, pe an, 1,4 milioane mc gaz. Pentru aducerea gazului, potrivit unui calcul la nivelul anului 2001, anul iniţierii lucrării, valoarea acesteia, fără TVA, ar fi fost de 3,5 miliarde lei. Cât va mai costa acum, n-am putea spune, ţinând cont de deprecierea accentuată a leului. Am putea, totuşi, încerca un calcul aproximativ în cazul comunei Tăuteu, unde valoarea lucrării totale, fără TVA, era de 135.657 euro, ceea ce actualmente ar însemna cam 5,4 miliarde lei. Fără teama de a greşi prea mult, putem spune că în cei doi ani, aducerea şi introducerea gazului în Tăuteu şi-a sporit valoarea cu vreo două miliarde lei. Cam un miliard pe an îi costă pe săteni nerespectarea promisiunii de către SNP.
Să tragem acum o linie sub aşezările Viişoara, Păgaia, Popeşti-Bistra-Vărzari-Varviz, Tăuteu, Voivozi-Budoi şi Cuzap, care încă mai speră să vină gazul şi să notăm costul total al lucrării din zonă, fără a mai cuprinde comunele Abram şi Abrămuţ, 1.388.000 euro, care la un curs de 40.000 lei / 1 euro ne-ar da cam 55,5 miliarde lei.
De unde atâţia bani? Cât de puternice economic trebuie să fie aceste aşezări şi cât de înstăriţi aceşti oameni pentru a mai putea acoperi această dorinţă şi această cheltuială?
Comentarii
Nu există nici un comentariu.