Una dintre cele mai reprezentative clădiri ale oraşului, Hotelul Transilvania, a primit zilele trecute „certificatul" de bună execuţie, după ce experţii în domeniu au confirmat calitatea lucrărilor executate. Grija însă pentru restaurare a clădirilor clasate ca monument istoric ar trebui să rămână o preocupare atât a proprietarilor, cât şi administraţiei locale, dar şi a arhitecţilor.

Ca orice proiect de restaurare şi cel al Hotelului Transilvania a avut, deopotrivă, particularităţile şi provocările lui. Ceea ce este, însă cel mai important în pregătirea unui astfel de proiect este partea nevăzută a proiectului.  „De-a lungul timpului o clădire poate suferi mai multe transformări structurale sau nestructurale, în interiorul acesteia sau în exteriorul ei. Descoperirea acestora, datarea lor, stabilirea importanţei lor sau a măsurii în care acestea aduc prejudicii structurale sau estetico-arhitecturale clădirii, sunt apanajul judecăţii şi a raţionamentului arhitectului restaurator", ne-a declarat Cristian Puşcaş, arhitectul proiectului de reabilitare a Hotelului Transilvania. Printre provocările pe care acest proiect le-a adus tânărului arhitect se numără munca extrem de meticuloasă în ceea ce priveşte relevarea tuturor subansamblurilor decorative: altorelieful dintre parter şi etajul întâi, semisgrafitto-ul dintre etajul întai şi etajul al doilea, desenarea firezei decorative şi a cornişei şi nu în ultimul rând reproducerea grafică exactă a ansamblului de stucaturi al primei travei a faţadei laterale. „Propunerea de reconstituire a semisgrafitto-ului faţadei principale a constituit cea mai mare provocare şi surpriză, deopotrivă. Datorită degradărilor suferite de clădire, o parte a acestuia era iremediabil pierdută, şi mai mult, relevarea întregii compoziţii a adus la lumină o situaţie, cred unică în domeniul elementelor de decorativism din Oradea: niciuna dintre cele patru secvenţe rămase, aparent identice nu erau în realitate aşa. Ca urmare, sarcina de a propune completarea ansamblului cu o nouă secvenţă, aparent identică cu celelalte patru, şi totuşi diferită de acestea, a constituit una dintre cele mai importante misiuni ale proiectului", ne-a precizat Cristian Puşcaş. Hotelul Transilvania, în ciuda unei aparenţe "simplităţi" a celor două faţade principale, a implicat serioase eforturi de execuţie. Delicateţea şi gradul ridicat de elaborare al detaliilor au implicat asumarea unei responsabilităţi uriaşe în executarea elementelor de finisaj ale suprafeţelor parietale. Combinaţia cromatică aleasă, crem pentru fond şi cărămiziu pentru ancadramente şi bosajele parterului, nu doar accentuează detaliile imobilului, dar îi şi subliniază monumentalitatea.

Concurs internaţional de arhitectură

Hotelul Transilvania este un exemplu de „bune practici" pe care şi ceilalţi proprietari de imobile, de la biserici, la administraţie orădeană sau simpli particulari ar trebui să îl urmeze. „Implicarea tuturor actorilor urbani în atingerea dezideratului de reabilitare, promovare şi valorificare a Ansamblului Urban -  Centrului Istoric al oraşului este o condiţie obligatorie. Politicile urbane, trebuie nu doar să implice toţi factorii executivi sau decizionali, dar trebuie să îi coopteze şi cointereseze în acest angrenaj. Metodele restrictive sau punitive, chiar dacă pe termen scurt asigură o oarecare reuşită a demersului, nu vor asigura continuitatea necesăra a acestuia. Reabilitarea, intretinerea, promovarea şi valorificarea Centrului Istoric presupune un parteneriat pe termen lung între administraţia publică locală, proprietarii imobilelor din acest perimetru şi cei interesaţi în promovarea şi valorificarea acestuia: ONG-uri, agenţii de turism, agenţi comerciali etc." este de părere arhitectul Puşcaş atunci când vine vorba de reabilitarea Centrului Istoric al Oradiei. El propune, în acest context organizarea unor concursuri internaţionale de arhitectură şi urbanism, care ar fi în opinua arhitectului unul din primii paşi în asigurarea unor premise favorabile pentru regenerarea cu succes a acestuia. Acestea asigură nu doar participarea unor nume consacrate în urbanismul şi arhitectura internaşională, dar asigură totodată şi vizibilitatea ulterioară necesară valorificării potenţialului cultural şi turistic al oraşului.

Arhitectura şi urbanismul în slujba comunităţii

Revenind la nivelul oraşului Oradea, suntem în ultimele două decenii, martorii unei evoluţii, pe alocuri, haotice a oraşului. Elaborarea Planului de Urbanism General al Municipiului Oradea ar trebui, după părerea arhitectului Cristian Puşcaş, să aducă reguli şi legi coerente specifice fiecărei zone a oraşului. „Arhitectura şi urbanismul sunt prin excelenţă domenii cu caracter social. Arhitectura şi urbanismul trebuie să fie puse nu doar în slujba unui individ izolat, ele servesc binele şi armonia comunităţilor pe care le deservesc. Prin măsurile urbanistice propuse trebuie respectate drepturile fundamentale ale tuturor cetăţenilor comunităţii respective", precizează Cristian Puşcaş.

De la opincă la vlădică

Pentru salvarea bisericilor de lemn

În judeţ trebuie abordată problema patrimoniului construit, reprezentat de pachetul celor aproape 60 de biserici de lemn. Chiar dacă până în prezent s-au întreprins unele intenţii sau intervenţii punctuale de reabilitare a unora dintre bisericile de lemn din judeţul nostru, o viziune de ansamblu, care să aducă toate părţile implicate este imperios necesară. „Faptul că biserici precum cea de la Brăteşti, Săldăbagiu Mic, Rotăreşti, Copăceni, Tinca, Hidişelul de Jos sau Lazuri de Beiuş au făcut obiectul unor proiecte de restaurare întocmite de biroul de proiectare pe care îl conduc, nu face decât să reliefeze potenţialul şi dorinţa comunităţilor de a salva şi valorifica identitatea culturală locală. Reuşita unor astfel de proiecte/şantiere a fost asigurată prin implicarea responsabilă a participanţilor la proiect. Comunitatea locală, preotul paroh, proiectantul şi nu în ultimul rând meşterul restaurator şi-au asumat conştient şi responsabil sarcinile şi obligaţiile aferente. Exemplele bisericilor de la Tinca sau Brătesti, ca să amintim doar două dintre ele, stau mărturie pentru cele enunţate anterior", a completat arhitectul orădean. Totuşi, absenţa unor eforturi conjugate, posibilităţile restrânse de finanţare şi restricţiile legislative cu caracter local dar mai ales naţional, fac ca aceste exemple să fie percepute mai degrabă ca izolate şi unice în intregul pachet de lăcaşuri de cult din lemn. În acest context, Cristian Puşcaş propune un demers conjugat al tuturor celor care pot sprijini un proiect de o asemenea dimensiune: administraţiile locale, Episcopia Ortodoxă, preoţii parohi, proiectanţii şi specialiştii, Direcţia Judeţeană pentru Cultură.

Carte de vizită

Arhitectul s-a născut în anul 1979, fiind atestat specialist în reabilitarea patrimoniului construit eliberat de Ministerul Culturii. Este cadru didactic la Facultatea de Arhitectură din cadrul Universităţii Oradea. Lucrări de reabilitare: Biserica Ortodoxă din Piaţa Rahovei; Sinagoga Sion; Hotel Astoria; Palatul Astoria; Palatul Copiilor, Palatul Moskovits II din Piaţa Unirii.