Manifestarea a fost deschisă de Rodica Popa, profesoară metodistă a CCD Bihor, după care a luat cuvântul conf. univ. dr. Corneliu Crăciun, preşedintele Despărţământului ASTRA Oradea.

Prima carte a apărut la Editura Casa Cărţii de Ştiinţă şi cuprinde, aşa cum îi spune şi titlul, o incursiune în istoria ortografiei româneşti între 1699 şi 2005. 1699 este anul în care apărea "Bucoavna românească", considerată prima lucrare românească de ortografie apărută la Bălgrad, din iniţiativa mitropolitului Atanasie al Ardealului, iar 2005, ultimul an de referinţă, este cel în care apare DOOM2, la Bucureşti, la Academia Română Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti". Între secolele XVII-XXI, autorul a încercat o retrospectivă asupra celor mai importante lucrări din domeniul ortografiei. Bunăoară, pentru secolul XVIII, trebuie remarcat momentul Şcoala Ardeleană, pentru că de activitatea reprezentanţilor ei se leagă primele demersuri pentru unificarea limbii şi instituirea ortografiei româneşti. În continuare, profesorul Draica a surprins începutul de secol XIX în lingvistica bănăţeană, după care prezintă Şcoala critică moldovenească, reprezentanţii curentului tradiţionalist popular. Accentul principal al cărţii cade pe lingvistica românească de la începutul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, pe aceeaşi linie a stabilirii ortografiei limbii române. Autorul nu a omis în lucrare nici gazetele româneşti care au abordat problemele ortografiei şi a vorbit despre ASTRA şi Revista Transilvania, apoi Iosif Vulcan şi Revista Familia, dar şi revistele Gazeta Transilvaniei de la Braşov şi Tribuna de la Sibiu. "Un moment important în secolul XIX îl reprezintă Titu Maiorescu şi Junimea", explică profesorul Draica, menţionând că este de semnalat rolul Junimii la impunerea principiului fonetic în ortografia românească. Secolul XX, lingvistica modernă, a fost urmărită de autor prin prisma activităţii unor mari lingvişti: Alexandru Philippide, Sextil Puşcariu, Emil Petrovici, Ovid Densuseanu. "Odată cu înfiinţarea Academiei Române, misiunea ei e nobilă: aceea a determinării ortografiei limbii române", a mai spus autorul cărţii. Domnia sa a făcut referire la cele trei mari reforme ale Academiei din 1904, 1932, respectiv 1953. Sfârşitul de secol XX este marcat de apariţia în 1996 a Îndreptarului ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, ediţia a V-a.

A doua carte lansată ieri, "Despre scrierea limbii române", a apărut în 2010 la Editura Universităţii Oradea, şi este o lucrare practică. Aceasta se adresează în primul rând studenţilor filologi, actualilor şi viitorilor profesori de română, dar şi mass-media. Lucrarea este structurată pe patru secţiuni: forme corecte ale cuvintelor în limba română, forme corecte de plural, cuvinte accentuate corect şi despărţirea corectă în silabe.