Pentru noi, românii, cel mai vechi stindard cunoscut este balaurul zburător cu cap de lup, străvechiul simbol dacic. De-a lungul veacurilor, cele trei culori sfinte pentru noi, roşul, galbenul şi albastrul, au apărut pe blazoanele domnitorilor şi au fluturat pe drapelele de luptă ale poporului nostru.

La fel ca în fiecare an, la 26 Iunie, Ziua Drapelului Naţional ne strânge pe toţi cei de-un neam sub faldurile lui. Puţine popoare din lumea largă şi, în orice caz niciunul dintre cele vecine cu noi, se pot lăuda că steagul lor n-a fost niciodată frânt de genunchiul inamic ori că, avându-l în frunte, oştirile lor n-au fost nicicând învinse, aşa cum putem afirma noi, românii, despre sfântul nostru tricolor. Asta pentru că, de la formarea statului român modern, de la adoptarea Tricolorului ca drapel naţional, oştirea română, deşi a pierdut, uneori, bătălii, nu s-a aflat niciodată în tabăra amară a învinşilor la finalul războaielor la care a participat. În aceste condiţii, sărbătoarea Drapelului Naţional este una care ne insuflă o firească mândrie şi ne obligă să fim mereu la înălţimea faptei şi jertfei înaintaşilor. Joi, 26 Iunie, la Beiuş a avut loc o festivitate dedicată Zilei Drapelului Naţional, la aceasta participând primarul Adrian Domocoş, juristul Viorel Mateaş, secretarul Consiliului Local, consilieri locali, comandanţii locali ai Poliţiei, Garnizoanei militare, Pompierilor şi Gardienilor Publici, precum şi reprezentanţi ai veteranilor de război şi ai cadrelor militare în rezervă şi retragere. Ceremonia a avut loc pe platoul din faţa Monumentului Martirilor Ioan Ciordaş şi Nicolae Bolcaş, unde, pe acordurile Imnului de Stat, a fost arborat Tricolorul.