Universitatea din Oradea a fost vineri gazda lansării a două cărţi: „Pogromul de la Iaşi şi Holocaustul în România" coordonată de Carol Iancu şi Alexandru-Florin Platon şi „Evrei în lagăre şi ghetouri din Europa în timpul celui de-al Doilea Război Mondial", coordonată de Antonio Faur.

Evenimentul a avut loc la ora 10.00 şi i-a avut printre invitaţi pe profesorii Carol Iancu, de la Universitatea Montpellier III, Viorel Faur - preşedintele Asociaţiei Culturale „Crişana", pe Antonio Faur - directorul Centrului de Cercetare a istoriei evreilor „Eva Heyman" şi Radu Romînaşu - de la Departamentul de Istorie al Facultăţii de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării a Universităţii din Oradea.

„În Oradea vin de fiecare dată cu multă plăcere, un centru universitar tânăr, dar în care se întâmplă lucruri deosebit de importante. Eu nu folosesc niciodată cuvântul Holocaust, folosesc Shoah. Holocaustul înseamnă arderea de tot, mistuirea unei victime, în timp ce Soahul se referă la cataclism, la intenţia de a distruge cu totul iudaismul. Trebuie să ştiţi că Shoahul este o tragedie europeană pentru că doar patru ţări din Europa nu au participat. A fost un fenomen creştin, o tragedie pentru lumea creştină pentru că bazele ei vin din iudaism. Shoahul este o tragedie occidentală pentru că ţările dezvoltate, civilizate, au făcut asta. Nicio ţară dintre cele dezvoltate nu s-a opus, doar SUA a deschis puţin porţile însă doar pentru elite, pentru artişti, oameni de ştiinţă, nu pentru omul de rând. Şi nu în ultimul rând, Shoahul este o tragedie a modernităţii, pentru că s-au utilizat toate mijloacele moderne existente în acel timp pentru a extermina oameni. Maşinăria infernală a ucis şi 12.000 de oameni zilnic. Un oraş să dispară într-o zi, vă daţi seama ce înseamnă asta?", a spus Carol Iancu ca o introducere la lucrarea coordonată de el, „Pogromul de la Iaşi şi Holocaustul în România".

Oameni atârnaţi în abatoare

Vorbind apoi despre situaţia din România, profesorul Iancu a spus: „Pogromul a început mai devreme în România, şi a durat mai puţin, şi mai târziu în Ungaria, şi a durat mai mult. S-au întâmplat însă lucruri îngrozitoare în această scurtă perioadă de timp. În Bucureşti, deşi au fost ucişi mai puţini ca în ţările vecine, trupurile evreilor au fost atârnate în abatoare, ca ale animalelor, de către legionari, unii dintre ei făcându-şi cravate la gât din intestinele celor ucişi. La Iaşi, în timpul pogromului au fost ucişi mii de evrei (n.r. - istoricii estimează că peste zece mii) şi alte zeci de mii au fost trimise din ţară în lagărele de concentrare. Comuniştii au mistificat apoi totul astfel că, astăzi, la 74 de ani de la acele crime, nu se cunosc foarte multe. Asta nu înseamnă că toţi românii au fost criminali, sunt numeroase exemple de români care au salvat familii de evrei, la fel cum sunt numeroase familii de unguri care au făcut acest gest", a spus profesorul de la Universitatea Montpellier III, care a fost completat şi de istoricul Viorel Faur: „Nu toţi au fost atunci antisemiţi. Unii habar nu aveau cum arăta un evreu şi nu cunoşteau nimic despre ei, dar erau antisemiţi prin contaminare".

Avocaţi ai realităţii istorice

A urmat apoi o prezentare a cărţii „Evrei în lagăre şi ghetouri din Europa în timpul celui de-al Doilea Război Mondial", făcută de Radu Românaşu: „Pornind de la ce spunea Petre Ţuţea, şi anume că orice român creştin nu poate fi antisemit pentru că Isus nu s-a născut la Fălticeni, au fost o mulţime de oameni simpli care au salvat evrei, care au înţeles că este vorba despre umanitate. Cartea prezintă lucrările conferinţei din mai, de anul trecut, conferinţă la care au participat profesori de la Cluj-Napoca, Iaşi, Târgu-Mureş, Satu Mare, Franţa, Italia, Polonia, Ungaria şi Slovacia. Pe cele 372 de pagini, sunt prezentate fidel evenimentele şi lucrările din cadrul conferinţei fiind amintite chiar şi intervenţiile participanţilor. Întrebarea cu care veţi rămâne după ce veţi citi această carte şi veţi studia problematica, va fi: cum a fost cu putinţă aşa ceva? Ar fi multe de explicat aici, dar este important să se reţină că s-a ajuns la Holocaust etapizat, oamenii au fost obişnuiţi în timp cu dezumanizarea, apoi cu izolarea şi uciderea. Hitler nu a fost singurul vinovat, au fost o mulţime de oameni în jurul lui plus tăcerea întregii Europe. Trebuie înţeles că toţi aceşti oameni au fost responsabili de faptele lor, iar de aici trebuie dedusă importanţa propriei responsabilităţi asupra faptelor şi deciziilor pe care le luăm în propria viaţă. Un om avertizat este de două ori mai responsabil faţă de faptele şi decziile pe care le ia în viaţă. Cărţile acestea sunt o avertizare pentru toţi cei care participă la acest eveniment", a spus Radu Românaşu.

Tot despre rolul istoricului a vorbit şi Viorel Faur, care a spus că „mă îngrijorează ce văd în Ungaria, avântul unor partide extremiste precum Jobbik, sau în Germania, cu numeroasele lor grupări antisemite. Noi, ca istorici, trebuie să fim avocaţi ai acestor realităţi, pentru că văd că încep să se uite". Acesta a fost completat de Carol Iancu: „Rolul nostru ca istorici este să mărturisim despre trecut pentru ca el să nu se mai repete".